În zona etnografică a Botoșanilor, noaptea care face trecerea spre sărbatoarea Sfântului Gheorghe (vechi început al Anului Pastoral) este una foarte importantă, în care se crede că vrajitoarele și strigoaicele amenință lanurile de grâu și vitele, furându-le mâna sau laptele. De aceea, toate practicile magice din această noapte sunt destinate apărării animalelor și culturilor.
Tradiția populară spune că în această noapte vrăjitoarele și strigoaicele, goale și despletite, se adună câte 12 la hotarul satului, fiind indrumate de către o vrajitoare mai bătrână. Se zice că ele se bat la granița dintre două țări, iar cele care câștigă primesc ploaia, care va aduce un an îmbelșugat în țara respectivă. În schimb, în cealaltă parte va fi secetă, iar anul nu va fi roditor. Pentru a fura laptele vitelor și rodul lanurilor, vrăjitoarele își leagă de picior un săculet gol sau o strecurătoare de lapte, pe care le târăsc prin holde și prin pășuni. În același scop, ele taie grâu verde cu secera, îngroapă droburi de sare vrăjite în drumul vacilor și spun diverse vrăji. În zona Botoşaniului, în ajunul sărbătorii se sapă o brazdă cu iarbă verde şi în ea se înfinge o ramură de salcie (răchită) îmbobocită şi se aşează pe cerdac şi la stâlpul porţii. Dacă cineva ia din această brazdă sau ramură este semn rău pentru gospodăria respectivă – cu ramura de răchită furată sau cu brazda, se pot face vrăji, se ia mâna vacilor sau rodul cîmpului şi sporul gospodăriei.