Conacul Miclescu, situat la 20 de kilometri de municipiul Botoşani, a fost ridicat de una dintre cele mai mari familii de boieri care a stăpânit o bună parte din pământurile judeţelor Botoşani şi Suceava, şi anume familia Miclescu. Conacul este o perlă a arhitecturii româneşti şi a fost refăcut în totalitate după modelul celui din 1940 de către arhitectul Şerban Sturdza, văr cu Radu Alexandru Miclescu, moştenitorul proprietăţii.
Pozitia geografică. Satul Călinești se află la cca 2 km nord – vest de orașul Bucecea, fiind astăzi parte componentă a acestuia. Este situat pe DN 29C, la 15 km de orașul Botoșani, la 40 km de orașul Siret și la 35 km de orașul Suceava. Istoric. Satul Călinești a fost atestat documentar la 7 iulie 1430, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun (1400 – 1432). Vatra de locuire este una destul de veche, în urma cercetărilor arheologice din lungul șoselei Botoșani – Bucecea, pe un platou înclinat la cca 1,2 -1,5 km spre nord-nord-est de sat, în ”Valea Bulgarilor”, la locul numit ”Siliștea„ s-au descoperit bucăți de chirpic, pământ ars, precum și resturi de fragmente ceramice din perioada feudală târzie. La vest de sat, spre valea Siretului, se mai păstrează încă cărămizi, pietre, ziduri de biserică, un cimitir vechi, semn că acolo a fost vatra satului mutată mai târziu pe actualul amplasament. Așezarea inițială, de la locul numit ”Siliștea”, a fost părasită de locuitori, probabil din cauza revărsărilor Siretului. Conacul Miclescu de la Călinești a fost proprietatea familiei Miclescu, amintită de Dimitrie Cantemir1 , drept o veche familie moldoveană dovedită cu documente încă din secolul al XV-lea. Familia boierească Miclescu este originară din zona nordică a ținutului Vasluiului, unde întâlnim și un sat Miclești, sosind pe meleagurile Călineștilor prin 1620. Investigațiile arheologice desfășurate la Conacul Miclescu, în anul 2004, pe baza observațiilor stratigrafice și a materialului recoltat, arată că edificiul rezidențial de la Călinești este prima și cea mai veche construcție civilă de zid identificată și cercetată arheologic din județul Botoșani . Cercetatea a avut ca rezultat, descoperirea urmelor fundației unui edificiu mai vechi decât cel existent astăzi, ceea ce arată că clădirea inițială se poate data în veacul al XVIIIlea, posibil în prima jumătate a acestuia. Către sfârșitul secolului al XVIIIlea și începutul secolului al XIX-lea are loc prima mare transformare și edificare a unei noi reședinte, de fapt o dezvoltare în plan acelui anterior. Unii autori sunt de părere că primele clădiri rezidențiale de la Călinești au fost construite de familia Miclescu în prima jumătate a secolului al XVIIlea2 , dar recensămintele rusești din 1772 – 1774 arată ca proprietar al Călineștilor pe Constantin Arapu, descendent al unei vechi familii boierești din Moldova, abia din anul 1803 banul Constantin Miclescu va fi proprietarul moșiei și va intra în rândul marii boierimi, prin boierul Gavril Miclescu3 . Conform documentelor proprietarilor actuali, primul conac a fost ridicat în prima jumătate a secolului al XVIII – lea (pe la 1711) și reprezintă ,,prima variantă a edificiului actual”, a doua etapa fiind încadrată primei jumatăți a secolului al XIX-lea (se pare la 1820), în timpul marelui vornic Constantin (Costache) Miclescu (1754 – 1839) și a soției sale, Zoe Vârnav Liteanu. Tot atunci a fost ridicată și biserica familiei din incinta parcului (1826), cu hramul ,,Sfântul Nicolae“. În anul 1888, Alina Miclescu, fiica lui Ioan Cantacuzino și soția lui Jean Miclescu, va adăuga două scări monumentale ,,à la française” care încadrează salonul de la etaj și va construi o sufragerie de 14 m lungime în aripa stângă a conacului. În perioada comunistă conacul a avut mai multe destinații, printre care și cea de penitenciar.
În 1991, după apariţia legii privind retrocedările, ultimul descendent al familiei, Radu Alexandru Miclescu a revenit în România pentru a reintra în posesia patrimoniului dobândit de-a lungul timpului de familia sa. În anul 1996, acesta devine proprietarul conacului și a cca 200 ha teren din fostul domeniu boieresc. Conacul cuprinde 11 camere la parter, 14 încăperi la etaj, un salon de recepții în corpul central, alte doua saloane, servind aceluiasi scop ca și sufrageria de 84 m2 . Pentru readucerea la viață a conacului a fost folosită o metodă romantică de restaurare, după modelul celui din 1940, de către arhitectul Șerban Sturdza, văr cu Radu Alexandru Miclescu. Interioarele edificiului sunt reamenajate dupa gustul epocii cu mobilier ce datează din secolele XVIII-XIX și reprezintă mai multe stiluri și culturi: Biedermeier, Napoleon al III-lea, Louis Phillippe, sau în stil Empire rusesc, așa cum este salonul mare. În interior se află amenajat și un apartament al reginei, în aripa dreaptă a clădirii, în amintirea momentului în care conacul a avut-o ca oaspete pe regina Maria, soția regelui Ferdinand I. Conacul adăpostește obiecte de artă extrem de rare, diferite colecții personale, printre care și o bibliotecă de mare valoare. Inaugurarea ansamblului arhitectural restaurat a avut loc pe 25 iunie 2005. Parcul dendrologic. Conacul actual se înalță maiestuos în centrul parcului dendrologic, acum secular, care mai ocupă doar 3,5 ha din cele 28 ha pe care se întindea în urmă cu cca 70 de ani, fiind înconjurat cu zid de cărămidă. Accesul în curtea conacului se face printr-o poartă monumentală, pe al cărui fronton tronează blazonul familiei. Inventarul biologic al speciilor lemnoase din parc este în curs de definitivare, parcul cuprinzând specii valoroase. Conacul Miclescu se găsește pe Lista Monumentelor Istorice, cod LMI 2004 BT-III-mB-20848. Interiorul conacului nu este vizitabil pentru turiști, dar exteriorul poate fi admirat mai ales pentru tot ceea ce urmașii demni pot reconstitui memoria înaintașilor cu mult respect.
