În zona etnografică a Botoșanilor, nașterea este caracterizată printr-un sentiment de bucurie față de venirea pe lume a unui nou-născut, momentul nașterii fiind urmat de momentele rituale tradiționale de după naștere: tăierea buricului, înfășatul pentru întâia oară, prezentarea pruncului, prima îmbăiere, ursitoarele, botezul, scăldatul şi cumetria.
La români, se cunosc numeroase practici rituale cu caracter magico-religios legate de naștere: la prima scaldă copilul este stropit cu apă rece „sa nu-i fie frig cât traieşte”. „Scăldăciunea reuneşte numai femei, rude sau prietene care scaldă copilul intr-o covăţică cu apa în care se aruncă flori sa fie frumoasă ca o floare, cîteva boabe de fasole ca sa aibă dinţii frumoşi, pene să fie uşor la muncă şi la joc, un condei să fie bun la carte, un ou să aibă pielea albă și curată, firmituri de pîine să aibă suflet bun. Apa în care a fost scăldat copilul se aruncă la rădăcina unui pom roditor, iar pe covăţica de lemn se aşează pe rînd femeile care-şi doresc copii.