În zona etnografică a Botoșanilor, urătura este structurată în trei părți distincte, care se înlănțuie firesc. Partea introductivă este mai susceptibilă la primirea încărcăturii umoristice întrucât variază în funcție de gazda la care se adresează. Tratarea temei agrare se face în modul cel mai serios. Momentul cel mai spectaculos în uratură rămâne finalul. Apar uneori sugestii pentru o eventuală scuză în ceea ce privește răsplata urătorilor. Urăturile copiilor sunt mai simple și mai lineare, dar cu valoare simbolică mai mare deoarece se crede că puritatea sacrală a copiilor constituie o ” garanţie” sigură a îndeplinirii urărilor de sfârşit ale PLUGUŞORULUI. În trecut PLUGUŞORUL (URĂTURA) era însoţită de o recuzită care însemna un plug tras de boi cu care se ara o brazdă în curtea respectivă. Recuzita aceasta avea funcţie şi semnificaţii variate; uneltele şi animalele folosite la arat şi semănat (plugul, biciul, traista sau sacul cu sămânţă de grâu), instrumentele de produs zgomote pentru alungarea spiritelor malefice şi purificarea spaţiului(pârâitoare, buhaie, tobe, ş.a).