La numai câţiva kilometri de Dorohoi, pe un drum lateral ce se desparte de şoseaua Sucevei şi urcă spre pădure, se află satul Horlăceni, cea mai veche aşezare din Moldova, aşa cum consemnează documentele istorice. De numele acestui sat se leagă şi o biserică de lemn cu o îndelungată istorie, Biserica cu Hramul ,,Sfinții Impărați’’. Ridicat în vârf de deal, în centrul fostei vetre a satului, acest miniatural lăcaş serveşte comunităţii de mai bine de două veacuri. Astăzi, în jurul său, sus, sub poala pădurii, se mai găsesc doar câteva case. Satul s-a dezvoltat în vale, mai aproape de şoseaua asfaltată ce leagă Dorohoiul de Suceava, însă biserica a rămas acolo, pe deal, ca un simbol al rezistenţei şi trăiniciei. Croită din bârne de stejar cioplite din bardă, din lemnul “de pe loc” bisericuţa a ţinut piept timpului, însă cu urme vizibile pe veşmântul său fragil. Tocmai de aceea parohul locului, pr. Elidor Pintilie, a iniţiat, cu sprijinul şi consilierea specialiştilor de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Botoşani, un amplu şi migălos proces de restaurare.

Lăcaşul de la Horlăceni a fost ridicat la 1779, pe cheltuiala boierului Constantin Stroici, stăpânul de atunci al moşiei Horlăcenilor, cel care a ctitorit şi biserica de la Prelipca, un sat din imediata vecinătate. Biserica de lemn cu hramul “Sf. Împăraţi” de la Horlăceni (com. Şendriceni) este construită din bârne de stejar, încheiate la colţuri în cheotori şi aşezate pe o temelie de piatră de râu. Pentru o mai bună protecţie împotriva frigului şi a umezelii, de-a lungul timpului pereţii de bârnă au fost blăniţi cu scândură, atât la interior, cât şi la exterior. De asemenea, interiorul a fost tencuit cu ciment în urmă cu 30 de ani. Pridvorul a fost adăugat construcţiei ulterior. Iniţial, acoperişul a fost de draniţă, înlocuită, în timp, cu tablă zincată.