Podul de piatră Coșula din perioada domniei lui Ștefan cel Mare

Podul medieval din satul Coșula este un pod de piatră peste râul Miletin, construit în secolul al XVIII-lea. Primul pod de piatră a fost construit în anul 1503, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, iar actualul pod de piatră a fost construit în secolul al XVIII-lea, odată cu stabilirea călugărilor greci la Mănăstirea Coșula.

Biserica Sf. Nicolae Domnesc- Dorohoi

În anul 1495 binecredinciosul Voievod Sfefan cel Mare și Sfânt ctitoreşte în Dorohoi biserica cu hramul  Sfântul Nicolae Domnesc, sfințită la data de 18 octombrie 1495. Această biserica reprezintă cel mai vechi monument istoric din zonă  şi principalul obiectiv turistic pentru vizitatorii din ţară şi din străinătate.

Pisania slavonă din dreapta uşii de la intreare, menţionează : ,,Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram întru numele celui între sfinţi, părintele nostru, arhiereul şi făcătorul de minuni Nicolae; şi s-a săvârşit în anul 7003, luna octombrie 18, iar al domniei lui al 39-lea curgător.

Biserica a fost restaurată de câteva ori între anii 1896-1921 şi îşi păstrează în întregime formele originale, înfăţişându-se ca un monument bogat decorat, ce încântă privirile. A fost construită în plan triconic, cu turlă pe pronaus şi acoperiş fragmentat, având supralărgit pronaosul faţă de naos. Este construită din gresie cenuşie, uşor cioplită, iar colţurile şi contraforturile din piatră de talie.

Turla se sprijină pe o bază dublă, prima este octogonală iar a doua stelată, cu opt vârfuri. Discurile sunt smălţuite şi colorate în nuanţe de galben şi verde şi sunt ornamentate cu motive fantastice din fiziolog, motive geometrice sau stema ţării.

Intrarea în biserică se face printr-un portal în formă de arc frânt cu muluri cilindrice şi uniforme ce pornesc de pe mici baze diferit ornate. Deasupra uşii se află firida destinată icoanei hramului. În vechime ușa a fost pe partea vestică, în momentul restaurării descoperindu-se acest lucru și mutată ulterior în locul unde este în prezent.

Interiorul bisericii se compune din  naos, pronaos  şi altar. Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete prevăzut cu o uşă îngustă de la care chenarul a dispăut. Este singura biserică dintre ctitoriile orăşeneşti la care se mai păstrează zidul dintre naos şi pronaos. Pronaosul este boltit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arcuri, două longitudinale şi două mai late, transversale. La cele  două extremităţi ale absidei altarului se găsesc diaconicul şi proscomidiarul săpate în zid, ambele prevăzute cu câte o fereastră orintată spre răsărit.

Pictura mai păstrează unele fresce de o excepţională valoare artistică. A fost atribuită fie epocii lui Ştefan cel Mare fie celei lui Petre Rareş. Din pictura naosului reţine atenţia în primul rând tabloul votiv în care figurează Ştefan, Doamna Maria, Bogdan, Ştefen cel Tânăr, şi fratele său Petru. Trebuie reliefat că la Dorohoi se află singurul caz din Moldova când tabloul votiv este prelungit şi pe peretele sudic; Iisus este pictat pe acest perete şi nu pe cel vestic, ca de obicei, iar ctitorul cu familia sa se află pe peretele vestic având privirile îndreptate de la dreapta la stânga.

Frescele impresionează prin compoziţia plină de dramatism a subiectelor religioase, remarcându-se  ,,ciclul patimilor”, deosebit de valoros din punct de vedere artistic : friza cu Patimile lui Iisus şi Rugăciunea de pe Muntele MăslinilorSărutul lui Iuda şi Lepădarea lui Petru de pe peretele sudic, Iisus la Ana şi Caiafa, remarcabile prin calităţile portretelor; Iuda spânzurat de un copac şi Cortegiul spre Golgota, exprimă momente pline de dramatism; Răstignirea se remarcă cel mai mult.

În pictura bisericii Sfântul Nicolae din Dorohoi unele elemente ale Renaşterii italiene se adaptează perfect programului iconografic moldovenesc şi înviorează compoziţiile prin mişcare şi dramatism prevestind unele din calităţile de bată ale picturii din epoca lui Petru Rareş.

Conform aceleiaşi viziuni estetice, pe bolta altarului este reprezentată Fecioara cu Pruncul pe tron însoţită de arhangheli, apoi în axul estic Mielul mistic, iar printre scenele centrale ale încăperii se descifrează Împărtăşania Apostolilor, Cina cea de Taină, şi Pogorârea la iad. Registrul de la bază încheie cu Rugăciunea Sfinţilor Ierarhi programul decorativ al absidei altarului.

Catapeteasma a fost refăcută în 1795, iar clopotniţa actuală, din cărămidă, a fost construită în 1871. Terenul din jurul bisericii a servit ca cimitir până în 1890. Cu prilejul aniversării a 400 de ani de la sfinţire ( 1894) şi comemorării a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare ( 1904), biserica a fost renovată total ( acoperirea cu tablă, repararea zidăriei, spălarea picturii etc.). Pentru obţinerea fondurilor necesare au intervenit V.A. Urechia, D.Sturdza, Iosif Naniescu –mitropolitul Moldovei.

În zilele de 21-22 noiembrie 1995 s-au sărbătorit 500 de ani de la existenţa acestui monument istoric. Evenimentul a fost  marcat prin prezenţa episcopului Gherasim Putneanu.

Din 1999  biserica este păstorită de părintele Stelian Ciurciun care, în urma numeroaselor intervenţii, a primit avizul favorabil al Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru începerea lucrărilor de consolidare- restaurare. În noiembrie 2003 s-au început propriu-zis lucrările de restaurare, astfel: s-a consolidat turla şi partea superioară a bisericii, s-a finalizat refacerea structurii lemnoase şi învelirea cu tablă de cupru a întregii bisereici; s-au refăcut tencuielile exterioare şi s-a consolidat temelia. De asemenea, în interior biserica s-a pavat cu cărămidă de epocă,   s-au făcut lucrări de amenajare pe verticală e exteriorului, s-a refăcut soclul bisericii şi canalele de ventilaţie. In prezent există aprobare pentru restaurarea picturii şi a catapetesmei din lemn, urmând a se obține fondurile necesare pentru demnararea acestor lucrări.

Sursa foto și text: https://sfnicolaed.mmb.ro/

Mănăstirea Sfântul Nicolae Popăuți

Mănăstirea Sfântul Nicolae Popăuți a fost ctitorită de Ștefan cel Mare în 1496. Monumentul este reprezentativ pentru „stilul moldovenesc” (o îmbinare de elemente bizantice şi gotice) ce s-a cristalizat sub patronajul marelui domn. Din fresca originanlă fac parte registrul care ilustrează ciclul Patimilor Mântuitorului, desfăşurat pe absidele naosului şi anumite scene din altar. O bună parte din pictura interioară datează din secolul al XVI-lea. După 1752 a fost renovată de Constantin Racoviţă, care a transformat-o apoi în mănăstire de de călugări greci, închinată Patriarhiei de Antiohia. Dintre clădirile din incintă s-au păstrat doar turnul de strajă, înalt de 17 m, amplasat la nord de biserică (şi transformat între timp în clopotniţă) şi un vechi beci de piatră.

Casa Memorială „George Enescu” Liveni

Imaginea artistului este întregită de piesele expuse în Casa Memorială ce-i poartă numele, de la Liveni, la 15 km. de Dorohoi. Sunt expuse aici obiecte care ţin de copilăria artistului – pianul, o vioara jucărie, trusa de culori pentru desen, un Moş Crăciun – jucărie şi mai multe desene făcute de copilul George Enescu. Li se adaugă fotografii originale ale părinţilor, ale casei de la Cracalia, acte de proprietate aparţinând lui Costache Enescu, precum şi partituri muzicale din anii tinereţii ai artistului şi nu în ultimul rând fotografii care-l prezintă pe marele artist în compania unor mari muzicieni ai timpului, în ţară şi în diverse capitale ale Europei.

„Mă trag din părinţi români şi m-am născut la Liveni, judeţul Dorohoi, în inima Moldovei… Locuiam într-o casă mică cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapă la soare. Şi acum mai văd ţăranii, în cămăşi albe, cu ilice albastre, cum cântau în asfinţit…

… Aceasta este cu adevărat ţara mea, iar imaginea ei am dus-o cu mine”

Astfel se mărturisea George Enescu în memoriile sale, plecat de pe aceste meleaguri, avea să cucerească lumea cu farmecul cântecului său, a viorii sale, a baghetei sale dirijorale.

Casa mică cu pridvor de lemn vopsit, refăcută, găzduieşte din 1968 un muzeu care prezintă atmosfera copilăriei lui George Enescu.

Mobilier aparţinând părinţilor, scoarţe moldoveneşti, atinse de patima vremii, cuptorul pe care s-a născut genialul muzician, fotografii de familie şi nu în ultimul rând obiecte care i-au aparţinut, redau trecerea pe aici a celui care începând cu vârsta de 5 ani şi până la sfârşitul vieţii, urma sa uimească mereu lumea.

Locația: Liveni, com. George Enescu, Dorohoi, jud. Botoşani

Telefon: 0231.514.199

Program: Marți- Duminică, orele 09:00- 17:00

Site: https://muzeu.btlife.ro/sectii/muzeul-memorial-george-enescu-dorohoi-2

Facebook: https://www.facebook.com/casageorgeenesculiveni

Text: site Muzeul Județean

Muzeul Memorial „George Enescu”

Muzeul „George Enescu” din Dorohoi, amenajat în casa  cumpărată în anul 1910 de Costache Enescu, tatăl compozitorului, inaugurat în anul 1957 şi reorganizat recent, expune obiecte şi documente de mare valoare legate de viaţa şi activitatea marelui muzician. Fotografii originale din anii copilăriei petrecute la Liveni şi Cracalia, fotografii ale părinţilor – Costache şi Maria Enescu, scrisori originale, obiecte personale – pianul, mai multe viori şi bagheta, ochelarii, un costum de concert, programe de concert – sunt câteva dintre piesele de rezistenţă ale muzeului.

O casă în stil moldovenesc, construită pe la 1881, casă în care până la 1919 (anul morţii) a locuit Costache Enescu, tatăl muzicianului, adăposteşte astăzi Muzeul Memorial „George Enescu” din Dorohoi.

Enescu a păstrat-o, venind adeseori la Dorohoi unde găsea locul potrivit pentru odihnă şi creaţie. În camera sa de lucru care se păstrează şi astăzi, George Enescu a scris Cvartetul de coarde op. 30, Simfonia a 3-a. Aici îşi simţea sporite capacităţile sale creatoare: „O lună de zile pe an trebuie sa vin să calc pe pământul ţării mele.”

După moartea maestrului, un grup de intelectuali din Dorohoi în frunte cu profesorul de desen Constantin Radinschi, ale cărui lucrări sunt expuse în muzeu, au reuşit să o transforme în muzeu la doi ani de la moartea lui George Enescu (1957).

Pornind de la un număr de 116 obiecte, colecţia s-a îmbogăţit în timp ajungând  astăzi la 1200: obiecte originale de mobilier şi îmbrăcăminte, fotografii, fotocopii, afişe şi programe concert, lucrări de pictură, grafică, peniţă, sculptură, manuscrise muzicale, corespondenţă, toate oferind preţioase informaţii asupra vieţii şi activităţii Maestrului, în special evenimente din viaţa sa legate de aceste meleaguri. Muzeul memorial George Enescu Dorohoi a fost reorganizat în 2005, anul în care am comemorat 50 de ani de la moartea muzicianului. Începând din acest an aici funcţionează un salon muzical, locul unde periodic au loc concerte, recitaluri, amintind de vremurile în care însuşi Enescu exersa, compunea, cânta în casa din strada ce astăzi îi poartă numele.

Locația: Str. George Enescu, nr. 81, Dorohoi

Telefon: 0231.615.450

Program: Marți- Duminică, orele 09:00- 17:00

Site: https://muzeu.btlife.ro/sectii/muzeul-memorial-george-enescu-dorohoi

Facebook: https://www.facebook.com/Muzeul-Memorial-George-Enescu-Dorohoi-278899488889275

E-mail: enescu@muzeubt.ro

Text: site Muzeul Județean

Casa Memorială „Mihai Eminescu” Ipotești

Drum de acces: Se va continua drumul tot înainte pe str. N. Iorga, se va ajunge la un sens giratoiru, la intersecți cu str. Bucovina și se va continua drumul pe a doua ieșire spre str. Viilor. Se va face stânga pe str. Mihail Kogălniceanu și se va continua până la sensul giratoriu la intersecția cu Bulevardul George Enescu și se va merge către a doua ieșire spre str. Pacea până în sensul giratoriu, unde se va intra pe a doua ieșire spre Manolești. Se va ține drumul drept, aproximativ 8 km, până în satul Ipotești, unde casa memorial se va afla pe partea dreaptă.

   În anul 1850, familia căminarului Gheorghe Eminovici a cumpărat o moșie în satul Ipotești, unde va construi o casă cu toate acareturile ce pot întregi o gospodărie de oameni înstăriți. Casa avea trei camere: salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu și dormitorul mamei și surorilor poetului. În această casă a locuit familia Eminovici până în 1878.

Mama poetului, Raluca Eminovici, a cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuță de familie, care datează din anii ’60 ai veacului al XIX-lea de la un anume Murguleț. Lăcașul de cult are dimensiuni mici, dar adăpostește obiecte valoroase. În spatele bisericuței se află mormintele părinților lui Eminescu (Raluca și Gheorghe Eminovici) și a doi frați ai acestuia (Iorgu și Nicu).

După moartea căminarului Gheorghe Eminovici (1884), casa nu a mai fost locuită, ajungând să se ruineze. Într-o fotografie din 1916 se observă starea precară a casei: „stîlpii cerdacului lunecau în față” din cauza „unei lente surpări și alunecări de teren”. În anul 1924, casa unde a copilărit Mihai Eminescu și care rămăsese nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. La acea vreme și bisericuța de lemn, ca și mormintele părinților lui Eminescu, erau „complet părăsite și acoperite cu bălării…”, după cum consemna, în 1926, Revista Moldovei din Botoșani.

Deoarece casa familiei Eminovici din Ipotești era ruinată, proprietarii moșiei Ipotești au dărâmat-o până la temelie în vara anului 1924, determinând manifestații din partea studenților români și evrei din Botoșani împotriva acestei dărâmări. În urma acestor proteste, proprietara moșiei Ipotești, Maria Papadopol, a donat de bună voie locul unde s-a aflat casa familiei Eminovici din Ipotești. Ea adresa la 3 august 1924 o scrisoare către prefectul județului Botoșani, Demostene Vizanty, în care scria următoarele:

„Subsemnata Maria D. Papadopol, proprietara moșiei Ipotești, declar prin aceasta să consimt de bună voie a dona casa mea din Ipotești, sau mai bine zis locul unde s-a aflat această casă, cu condițiunea expresă de a se ridica pe acest loc o clădire identică cu materialul ce se află azi pe aceste ruine și care clădire nu va putea avea altă destinație decît a fi un muzeu național cu titlul «Mihai Eminescu donat de Maria Papadopol născută Isăcescu» care va putea avea și o sală de lectură; nici într-un caz nu va putea servi ca local de școală.” 

În anul 1934, casa a fost reconstruită pe același loc, acolo fiind inaugurat în 1940 primul muzeu memorial dedicat marelui poet. Această casă nu respecta structura originalului, astfel încât a fost demolată, fiind reconstruită o alta în anul 1979 după documente originale, pe vechea fundație a casei familiei Eminovici. În casă se află mobilier – în parte original, în parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Locația:  sat Ipotești, com. Mihai Eminescu, cod 717253 

Telefon: 0371.020.346 (secretariat),0372.005.926 (fax), 0728.129.249(muzeografi), 0743.007. 549 (cazare)

Program: Marți- Duminică, orele 09:00- 17:00

Site: http://www.eminescuipotesti.ro/

Facebook: https://www.facebook.com/Memorialul-Ipotesti-Centrul-National-de-Studii-Mihai-Eminescu-432404520184709/?ref=page_internal

E-mail: m.ipotesti@gmail.com

ACTIVITATE MUZEALĂ: MARŢI-DUMINICĂ 9-17, 16 mai-16 septembrie (program de vară)
MARŢI-DUMINICĂ 8-16, 17 septembrie-15 mai (program de iarnă)
 
TAXĂ DE VIZITARE (conform HCJ Botoşani, nr. 70/27.05.2020):
Pentru copii, grup de copii, elevi, studenţi, pensionari, persoane cu dizabilităţi: 4,35 lei/persoană
Pentru adulţi, grup de adulţi: 8,80 lei/persoană
Tarif fotografiere: 5 lei • Tarif filmare: 9 lei
Tarif fotografiere profesionişti: 25 lei  
Ultimul ghidaj se face cu 30 de minute înainte de închiderea programului

Text: Wikipedia

Casa Memorială “Nicolae Iorga”

         Pe strada Nicolae Iorga, la nr. 14, la circa 100 m de B-dul Mihai Eminescu şi 1 km de la intrarea în municipiul Botoşani, venind dinspre Iaşi, se află casa în care a locuit familia Iorga între anii 1876 – 1880. Dintre cele 10 locuinţe schimbate de familia istoricului în perioada copilăriei şi adolescenţei sale, este singura clădire ce s-a păstrat din secolul al XIX-lea, fiind atribuită de botoşăneni lui Nicolae Iorga, încă din perioada interbelică, deşi familia Iorga a locuit aici în calitate de chiriaşi.

Casa memorială „Nicolae Iorga” este locul în care se păstrează un important număr de piese cu valoare patrimonială, legate de personalitatea ilustrului istoric Nicolae Iorga. Fotografii originale ale familiei acestuia, ale lui Nicolae Iorga în diferite momente ale vieţii sale, diplome de Dr. Honoris Causa primite din partea unor celebre instituţii de învăţământ din Europa  (Sorbona, Cambridge, Roma)  şi un mare număr de cărţi scrise de Nicolae Iorga, multe în ediţii princeps, precum şi ziare şi reviste pe care le-a editat şi îndrumat conturează dimensiunea extraordinară a uneia dintre cele mai mari personalităţi  ale culturii româneşti şi universale. În cele două încăperi ocupate de Zulnia Iorga şi de cei doi copii ai săi, Nicolae şi George, este prezentată o reconstituire de epocă. Celelalte două încăperi sunt afectate unei expoziţii foto – documentare şi unei săli multifuncţionale unde sunt expuse primele ediţii ale operei lui Nicolae Iorga. În prima dintre acestea este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziţionată în ultimii ani.

Salonul familiei redă un interior, datând din ultimele decenii ale secolului trecut, aparţinând unei familii cu un venit modest, dar cu un trecut prosper, timp în care s-au acumulat o serie de bunuri, provenind din agoniseală proprie sau moştenite de la familiile avute din care proveneau părinţii istoricului.

În camera copiilor, pasiunea cititului de care era stăpânit fiul cel mare – Nicolae – este sugerată de o etajeră cu cărţi, o masă de scris, un sfeşnic cu lumânare. Martoră a primei lecturi, această încăpere beneficiază şi ea de o descriere amănunţită în cartea autobiografică a marelui istoric intitulată „O viaţă de om aşa cum a fost”.

Expoziţia foto – documentară din hol cuprinde colecţia de manuscrise, prezentate cronologic, începând cu primele documente şcolare, continuând cu perioada studiilor liceale, universitare, din ţară şi in străinătate şi încheindu-se cu anii deplinei maturităţi a savantului.

Locația: Str. Nicolae Iorga, nr. 14, Botoşani

Telefon: 0231.586.400

Program: Marți- Duminică, orele 09:00- 17:00

Site: https://muzeu.btlife.ro/sectii/casa-memoriala-nicolae-iorga

Facebook: https://www.facebook.com/NicolaeIorgaBotosani

E-mail: arhip_george@yahoo.com

Text: site Muzeul Județean

Casa Memorială „Patriarhul Teoctist Arăpașu” Tocileni

Autorităţile locale din Tocileni, judeţul Botoşani, au construit în anul 2014 o casă memorială dedicată Patriarhului Teoctist Arăpaşu. În cadrul edificiului, ridicat în localitatea de naștere a Părintelui Patriarh, sunt expune spre vizionare bunuri personale ale fostului ierarh, donate de Patriarhia Română şi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

Casa memorială a fost realizată după o fotografie din arhiva personală a familiei Arăpaşu și este construită în stilul specific arhitecturii moldoveneşti. Aceasta este formată din tindă şi două odăi, prispă şi acoperiş din stuf, şopron pentru unelte agricole şi coşar împletit din nuiele în ogradă.

În cadrul aşezământului sunt expuse mitra, toiagul arhieresc şi veşmintele fostului patriarh, dar şi cărţile scrise de acesta, obiecte ce au aparţinut familiei sale, o bibliotecă cu cele 17 volume de predici, precum şi numeroase medalii, plachete şi distincţii dobândite de patriarh în timpul vieţii.

În anul 2015, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vizitat monumentul dedicat Patriarhului Teoctist.

Cu prilejul vizitei, Preafericirea Sa a dăruit pentru Casa Memorială Teoctist Patriarhul mai multe cărţi: albumul Patriarhii României, Anuarul Patriarhiei Române, Acte și Tomosuri privind canonizarea sfinților români, Dicționarul ierarhilor români și străini – slujitori ai credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române.

Patriarhul Teoctist a fost cel de-al cincilea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române. Timp de 21 ani, timp în care a condus Biserica Ortodoxă Română, Părintele Patriarh a reușit ca în vremuri extrem de tulburi să mențină vie tradiția și credința ortodoxă.

Sursa foto și text: basilica.ro

Locația: sat Tocileni, comuna Stăuceni

Program: Luni- Vineri, orele 09:00- 17:00