Poşta din Botoşani a fost un loc unde Mihai Eminescu poposea deseori pentru expedierea scrisorilor

Realizată în anul 1967 de către sculptorul Oscar Han şi care, iniţial, a fost amplasată la Sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti.

Biserica Uspenia („Adormirea Maicii Domnului”) este a treia biserică din oraș ca vechime, cunoscută și sub numele de „biserica albă” a fost ctitorită în anul 1552 de către Doamna Elena Rareș, soția Domnitorului Petru Rareș, în timpul domniei lui Ștefan.

Biserica „Uspenia” din Botoşani, zidită în 1552 este o replică a bisericii „Sfântul Nicolae” Popăuţi din Botoşani, cu planul identic, cu acelaşi sistem de boltire, turla se sprijină pe o dublă bază stelară. Fără a aduce elemente noi faţă de construcţiile mai vechi. Biserica „Uspenia” din Botoşani prezintă interes pentru modul în care sunt redate în această epocă, formele consacrate ale arhitecturii moldoveneşti.

Biserica a fost refăcută în 1724-1725 de către Mihail Racoviţă, dar stadiul cercetării nu permite constatarea unor transformări introduse cu această ocazie. In schimb, intervenţia din 1819, consemnată cu inscripţie, a dat bisericii aspectul de astăzi, adăugând pe latura de vest un turn-clopotniţă în stil clasicist, admirabil proporţionat. Corpul bisericii a fost unificat cu clopotniţa prin ridicarea zidăriei triconcului la nivelul unei cornişe generale susţinută de console, acoperindu-se astfel baza stelată inferioară a turlei.Pisania care se afla deasupra vechii uși, acum zidită are următorul conținut „Cu vrerea Tatalui și cu ajutorul Fiului, si cu săvâșirea Sfântului Duh, iată eu roaba stăpânului meu, Domnului Iisus Hristos, Elena fată de Despot Împăratul, am binevoit cu buna mea aplecare și bunul meu gând, a zidi acest hram în numele Adormitei Preacinstitei stăpânei noastre de Dumnezeu Născatoare și preapurerea fecioarei Maria. Și s-a săvârșit în anul 7060 (1552) August 15”.

Cu înfăţişarea actuală, Uspenia ilustrează două faze majore ale arhitecturii moldoveneşti: faza primei jumătăţi a veacului al XVI-lea, în care inovaţiile decorului policrom îmbracă structurile tradiţionale şi clasicismul începutului de veac XIX.

Biserica adăpostește tezaur-valori de pictură, sculptură, carte veche. Este locul unde a fost botezat Mihai Eminescu, devenind astfel loc de permanent omagiu adus marelui poet. Între anii 1995-1998 a fost repictată de pictorul Petre Achiţenie recunoscut ca fiind singurul român care a primit de două ori distincția „Omul UNESCO al anului”.

    Pe locul unde este astăzi amplasată o placă comemorativă ce aduce aminte de nașterea poetului Mihai Eminescu se afla în trecut casa în care acesta s-a născut.

Mihai Eminescu, poetul naţional al României, s-a născut pe 15 ianuarie 1850 la Botoşani fiind al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, fiică de stolnic din Joldeşti.

Mihai Eminescu şi-a petrecut copilăria la Botoşani şi la Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi. Între anii 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie).

               Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. O cunoaşte la Viena pe Veronica Micle.

Între 1872 şi 1874 este student la Berlin.

Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul „Curierul de Iaşi”. Continuă să publice în „Convorbiri Literare”.

               În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul „Timpul”. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea.

În iunie 1883 poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lângă Viena.

              Mihai Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase la 15 iunie 1889 în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu.

Un alt local unde s-au dat spectacole de teatru a fost şi casa ,,Sommer” situată pe strada Calea Naţională, vis-a-vis de Biblioteca Judeţeană ,,Mihai Eminescu”. Aici, în anul 1869, a dat reprezentaţii trupa de teatru condusă de M. Pascaly, în care Mihai Eminescu era sufleor. După aceste reprezentaţii M. Eminescu rămâne acasă, urmând să plece la studii la Viena. Această clădire a fost reconstruită aşa cum arăta iniţial

   Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” a fost inaugurată oficial la 14 noiembrie 1882, în locul Şcolii nr. 1 de Băieţi „Marchian”. Primul său bibliotecar a fost V. Nădejde, învăţător, viitor membru fondator al Ateneului botoşănean. În 1885, biblioteca publică se contopeşte cu cea a Liceului Laurian. Cele 2 biblioteci ard în 1917.

             După Primul Război Mondial începe refacerea fondului de carte, astfel încât în 1920 biblioteca are 970 volume consultate şi 1720 cititori. Ulterior, numeroase personalităţi îi donează o parte din bibliotecile personale, printre ele numărându-se şi savantul Grigore Antipa, care înzestrează biblioteca cu 2000 de volume.

             La împlinirea a 100 de ani de existenţă, bibliotecea primeşte titlul de Biblioteca Judeţeană “Mihai Eminescu”. Biblioteca găzduieşte fondul documentar Mihai Eminescu, unic în ţară, cuprinzând 8000 unităţi de bibliotecă (ediţii bibliofile, mobilier de patrimoniu, hărţi, medalii), ce a fost donat de către Ion C. Rogojanu. Biblioteca funcţionează într-o frumoasă clădire de la sfârşitul secolului al XIX-lea, adevărată bijuterie arhitectonică, renumita Casă Moscovici.

             În prezent fondul de aproximativ o jumătate de milion de unități de bibliotecă poate fi pus la dispoziția publicului în cele douăzeci de secții și servicii ale bibliotecii.