Încondeierea sau „închistritul” ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiția românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească.
Deoarece oul roșu este purtătorul unor semnificații profunde legate de învierea lui Hristos și de reînnoirea naturii, creștinii s-au ostenit să-l încondeieze, desenând cu ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumusețe.
Oul văzut ca un simbol primordial, sămânța vieții, potrivit tradiției, este vopsit și încondeiat în ziua de joi din Săptămâna Mare, îndeletnicirea înroșirii ouălor fiind rezervată aproape în exclusivitate femeilor. În mitologia românească motivele de pe ouăle încondeiate au o simbolistică interesantă ce cuprinde o multitudine de legende. Motivele care apar mai des în zona Botoşanilor sunt: spirala, motivul soarelui, CRUCEA PAŞTELUI, hârleţul, grebla.