Apalaghiei Marcel realizează parcă dintotdeauna străvechile troițe ale culturii populare printr-o dispunere armonioasă a diverselor crestături de cele mai multe ori geometrice, dar care, prin finețea obținerii și înlănțuirii lor, nasc compoziții ce trimit spre macrocosmos. S-a născut pentru că lemnul avea nevoie sa trăiască. Mâinile lui zămislesc minuni, aşa cum Dumnezeu a zămislit-o pe Eva din coasta lui Adam. El şi lemnul sunt o fiinţă. Respiră aerul proaspăt al pădurii şi se bucură de mângâierea blândă a daltei, ale cărei urme crestează adevărate opere de artă. Sunt de nedespărţit. O jumătate de secol, o viaţă sculptată în ulm, tei, nuc sau cireş; 50 de ani a făcut ca lemnul, după ce a trecut prin mâinile sale, să cunoască veşnicia. Fie că sunt în rafturile bibliotecilor, pe pereţi, la rever sau la răscruci de drumuri, lucrările lui Marcel Apalaghiei sunt mărturii ale vremii. Ale unui timp care, pentru meşterul cu mâini de aur, nu poate fi măsurat decât în culori verde-galben-brun-roşcate, precum copacii transformaţi în linguri, blidare, medalioane, troiţe. A participat la numeroase târguri şi expoziţii la Budapesta, Oradea, Botoşani, Iaşi, Bucureşti şi-n restul ţării, fiind apreciat şi răsplătit cu diplome.