În zona etnografică a Botoșanilor, sărbătorile de iarnă având ca punct central Crăciunul încep cu sărbatorile Sfinților Andrei și Nicolae, după care starea de spirit dominantă a oamenilor de altădată (dar și de astăzi) era bucuria continuă cu Craciunul și Anul Nou, care la noi, la români, este primit cu mai multă bucurie și fast decât în alte părți ale lumi, apoi se încheie cu Boboteaza și Sfântul Ion.
Crăciunul este sărbătoarea cea mai încărcată de obiceiuri, tradiții, rituri, practici, credințe. În așteptarea Crăciunului și Anului Nou, oamenii devin mai buni, mai generoși și mai optimiști, sperând că Nașterea Domnului și Anul Nou vor veni cu sănătate, bunătate și pace.
Pe vremuri, când oamenii se întalneau în aceste zile se salutau cu expresia “Hristos s-a născut”, expresie care a dispărut din bagajul de expresii specifice sărbătorilor noastre de iarnă.
Vestea Naşterii Domnului este adusă de către cetele de colindători care în ajunul Crăciunului (seara) este însoţită şi de credinţa că se deschid mormintele şi cerul, iar animalele vorbesc. În toate manifestările se observă o împletire a sacrului cu profanul.