Biserica din bârne, tăbănuite cu scânduri, cu hramul „Sfinţii Voievozi” din satul Cristeşti, comuna Cristeşti (Cod L.M.I./2004 – BT-II-m-B-01961). Zidită în 1771 de către ctitorul Nicolae Caramfil (zis Cristescu), cu planul: pronaos, naos, altar şi pridvor cuprins în planul iniţial.. Construită la 1771, din osârdia și dragostea față de Dumnezeu a boierilor ce-au stăpânit pe rând moșia Cristești, aceasta vine dintr-un timp marcat de grija pentru cele ale sufletului. Biserica este construită din lodbe groase, de stejar, cioplite din bardă, în stil specific lăcașurilor moldovenești. Legenda spune că lemnul ar proveni din Pădurea Ursoaia, ce exista odinioară în apropierea drumului Botoșanilor. Bârnele, dispuse orizontal, sunt încheiate la colțuri „în cheotori” și sunt așezate pe o temelie de piatră de râu. Ulterior, la începutul secolului al XX-lea, biserica a fost blănită cu scândură la exterior, pentru o mai bună protecție a interiorului de frigul și umezeala de afară. Tehnica aceasta se practica frecvent în cazul bisericilor de lemn în acea perioadă. La exterior se remarcă astăzi doar consolele pe care se sprijină acoperișul, celelalte elemente de arhitectură fiind acoperite de scândura de protecție. Inițial, spațiul din interior al bisericuței era împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar. Cafasul de astăzi nu există. Pronaosul era despărțit de naos printr-un perete cu o ușă laterală. „La 1897 s-a dărâmat acest perete, s-a creat cafasul și a dispărut pronaosul. A rămas doar naosul – un singur trup, așa cum se vede și azi”, explică părintele Macovei. O inscripție lapidară, în slavona veche, de pe portalul ușii de intrare în pronaos, lămurește asupra datei la care lăcașul a fost ridicat: „văleatul 1771”.
Catapeteasma bisericii este cea originală. „Am 24 de ani de când sunt preot aici și am prins mulți bătrâni în viață. Ei povesteau că această catapeteasmă a fost adusă de moșieri de la o biserică din apropiere ce arsese”, spune preotul paroh de la Cristești. În decursul istoriei sale, catapeteasma nu a fost niciodată restaurată. Astăzi, din cauza degradării tot mai accentuate, aceasta necesită de urgență o astfel de intervenție.
Patru icoane de dimensiuni mari, dintre care două reprezentându-i pe Mântuitorul și pe Maica Domnului, sunt cele mai de preț odoare ale acestui lăcaș. Ele constituie, de altfel, și prioritatea numărul unu a părintelui Macovei. „Sunt icoane de patrimoniu, bătute în foiță de aur. Din păcate, sunt destul de degradate. Am obținut anul acesta o sumă de bani de la primărie, trebuie să mai adunăm ceva și sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le putem restaura. La fel, sperăm să putem face ceva și pentru catapeteasmă; să o curățăm măcar”, explică pr. Macovei.
În inventarul bisericuței se mai păstrează o Evanghelie scrisă în greaca veche, probabil adusă de vreun călugăr grec ce ar fi poposit pe meleagurile acestea venind de la Mănăstirea Coșula, din apropiere. ( SURSA https://basilica.ro/)
