Biserica Sfântul Gheorghe

Biserica „Sfântul Gheorghe” este a doua ca vechime după Popăuţi (1496) dintre cele existente astăzi în municipiul Botoşani. A fost înălțată în 1551 de doamna Elena, soția lui Petru Rares, care era regentă pentru Ștefan-vodă, fiul său minor. Biserica a fost înălţată după modelul bisericii lui Ştefan cel Mare „Popăuţi”, în formă de cruce cu turnuleţ la mijloc şi cu intrare pe latura de nord. Este un edificiu de proporţii reduse, fără prea multe elemente decorative şi fără picturi. Este o construcţie tipic moldovenească, asemănătoare mai ales cu Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi.

Tur Virtual: https://3dvirtual.ro/biserica-sf-georghe-botosani/?fbclid=IwAR3syIYkR4LiPqPpx-iPKDBkUU2uoDe-AnKx4qvwrw-lT28W9RX1zemFIEw

Georgeta și Dumitru Silion, sat Tocileni, com. Stăuceni (păpuși)

În Tocileni, județul Botoșani, îi găsim pe meșterii populari (artizani) Georgeta și Dumitru Silion, cunoscuți și apreciați pentru confecționarea într-un mod unicat al păpușilor.                     Povestea acestor personaje ( miniaturi ), reprezentări din lumea satului, iau naștere în micuțul atelier denumit „Maternitatea Păpușilor”, locul unde acești meșteri își petrec majoritatea timpului, dar pe lângă acest atelier, trebuie să amintim și de atelierul domnului Dumitru în care prelucrează lemnul, pregătește suportul pe care păpușile vor fi așezate, precum și accesoriile specifice fiecărui personaj, adăugându-le și alte elemente care sunt necesare: pușca vânătorului, undița pescarului, cobza cobzarului, etc.

Date de contact:

Tel: 0766.825.824

Stan Dănuța- sat Bălușeni, com. Zăicești (măști, opinci, lemn)

Născut în județul Botoșani, pe meșterul popular STAN DĂNUȚĂ îl găsim în comuna Bălușeni, satul Zăicești. În curtea casei are trei ateliere: de tâmplărie, blănărie și opincărie, unde lucrează măști, căiuți, dobe, opinci, etc. Nu puține sunt meșteșugurile făurite de acesta, însă, întotdeauna a mărturisit că cel mai mult îi place să facă măști.

Date de contact:

Tel: 0742.408.979

Daniela și Vasile Ivănușcă – sat Todireni, com. Todireni (țesături)

Pasiunea și dragul pentru textile au moștenit-o încă copilărie, din perioada în care femeile mai lucrau. „Mereu eram uimită de multitudinea de fire. Așa că, întorcându-mă la origini, într-o mică locație fără prea multe detalii arhitectonice, cu doar câteva instrumente rudimentare am început să dau viață acestor covoare (țesături), care sunt „biletul de intrare” la mai toate târgurile.

Epoca modernă promovează foarte mult fibrele textile sintetice, de aceea puține sunt țesăturile care te pot inspira.                                                                                                                       

Atât tehnica, cât și utilajele pe care le folosim sunt cât se poate de simple. Războaie verticale și orizontale cu toate elementele componente pentru că în principiu țesutul reprezintă o operațiune simplă de întrepătrundere a două rețele de fire (perpendicular). Una este foarte rezistentă, fixată de la început pe război – numită urzeală (și de obicei, folosim bumbac) și cea de-a doua care se formează treptat – numită băteală (lână sau bumbac). Produsele pe care le realizez, la fel ca și celelalte piese din întreaga artă populară, au o multitudine de motive decorative, începând de la cele mai simple (în scaune, vrâste) mergând spre cele mai complexe: geometrice 9 zigzag, romb, pătrat), vegetale ( pomul vieții), avimorfe (păsări), antropomorfe (copii prinși în horă, aspecte din viața satului ), zoomorfe. Toată această lume pe care o realizăm și o expunem pe țesături, toate aceste motive nu sunt ale noastre. Noi ca și meșteri intervenim cu harul și cu imaginația pentru a pune în valoare toată această multitudine de motive decorative și elemente care formează diferite compoziții, folosind, bineînțeles și o cromatică armonioasă și echilibrată.  Fiind piese folosite pentru decorarea interiorului caselor, se înțelege că pot fi așezate pe perete ( păretare, scoarțe), pe laițe ( lăicere ), pe jos ( covoare, preșuri ). Brâiele și trăistuțele fac parte din alte categorii, dar textura țesăturii și tehnica sunt același. Toate aceste lucruri vorbesc despre noi și despre dorința noastră de a ne împlini un vis, acela de a promova zona unde ne-am născut și ne-am format. Toate aceste lucruri și-au pus amprenta asupra felului nostru de a fi. Ștergarele, lăicerele, scoarțele bunicii m-au făcut să iubesc frumosul în toată simplitatea și totodată în măreția lui.                                         Acesta este motivul pentru care astăzi luptăm pentru ca munca celor dinaintea noastră să nu fie în van. Avem o misiune foarte importantă. Suntem  între trecut și viitor. Doar astfel generațiile viitoare se vor bucura de bogăția spirituală a acestui popor.                                      În anul 2015 am înființat un atelier. Avem trei angajați și aș vrea tare mult să mai pot oferi și alte locuri de muncă având în vedere că în localitate nu există această posibilitate. Eu și soțul suntem zi de zi în atelier . Momentan avem în lucru un proiect pentru un atelier de prelucrarea lânii.”

Date de contact:

Telefon: 0732.108.040 sau 0784.627.797

Site: https://covoaretraditionaleivanusca.business.site/

Facebook: https://www.facebook.com/mariadaniela.intindivanusca

Sonica și Maricel Apalaghiei, sat Hulub, com Dângeni (lemn)

A învățat să crestez lemnul de la unchiul său, Nicolae Molocea, din Hulub. După căsătorie, de la dumnealui a învățat tainele acestui meșteșug  și soția, Sonica. În 2003, a fost membru fondator al Asociației „Meșterilor Populari din Moldova”, a cărei vicepreședinte a fost între anii 2010-2014, iar acum, amândoi fac parte din Asociația „ART-Meșteșugurile Prutului”.                             

„În casa noastră ființează, din anul 2008, secția de „Cioplit lemn” a Școlii Populare de Arte George Enescu Botoșani”, al cărei profesor am fost între anii  2008-2017, iar din 2017 și în prezent, secția este condusă de soția mea. Atelierul în care prelucrăm materialul (până la stadiul de a fi sculptat) este 20 mp, si cuprinde dotarea necesară (aici s-au confecționat 19 troițe monumentale și două catapetesme, precum și alte  genuri de obiecte).                                 

Din anul 2017, în fiecare vară, în gospodăria noastră, se organizează tabăra „Meșteșugurile – tradiție si continuitate românească” în cadrul căreia meșterii populari împărtășesc meșteșugul lor, cursanților. Pentru demonstrații avem un foișor și o terasă (de unde se poate admira Valea Jijiei si pădurile de la Guranda, Hănești si Dîngeni și tot farmecul naturii. În timpul liber, ne ocupăm cu îngrijirea celor 45 familii de albine.”

Date de contact:

Tel: 0743087976

Maria Zoițanu și Aurica Cojocariu- sat Mihai Viteazu, com. Ungureni (Ind. casnică, ouă încondeiate)

Aurica Cojocariu – TEZAUR UMAN VIU în domeniul de activitate a prelucrării fibrelor și firelor textile: in, cânepă, bumbac, lână pentru că îndeplinește toate calitățile de păstrător și promotor al artei populare, totodată aflându-se printre cei câțiva oameni care își precupețesc forțele ca să mențină între generații această continuitate în arta țesutului.

A crescut într-o familie de oameni tradiționali, dar cu o atenție deosebită în ceea ce privea rânduiala. Așa se explică și faptul că Aurica COJOCARIU, copil fiind s-a aplecat spre prelucrarea fibrelor și firelor textile, îndeletnicire de bază a acelor vremuri, împletind atât de bine utilul cu plăcutul, fiind preocuparea mamei dumneaei, și unul dintre modelele, exemplele pe care copila din vremurile îndepărtate le avea. Lucrează în două și în patru ițe făcând macaturi, ștergare, brâie, etc., reușind să creeze, să revalorizeze acea zestre primită de la strămoși, față de care se simte obligată să o transmită urmașilor prin însăși exemplul personal.

Țin să menționez, înainte de orice, că Aurica COJOCARIU valorifică din toate punctele de vedere autenticul, meșteșug moștenit din fragedă copilărie, așa cum am amintit mai sus, de la mama, care, după dumneaei va fi dus mai departe de nurori,de generația în creștere, de nepoatele acesteia care apreciază munca bunicii, cât și de o parte dintre ucenicii care au văzut-o la diferite târguri ale meșterilor sau pe anumite posturi de televiziune.
În zona Botoșani, materia primă de bază folosită atât pentru confecționarea pieselor de îmbrăcăminte, cât și pentru textilele de interior a fost lână, despre care Aurica COJOCARIU nu doar că ne vorbește, ci ne demonstrează ce înseamnă cu adevărat prelucrarea lânii și vopsirea prin coloritul vegetal, discret, în nuanțe calde, contribuind în mare măsură la valoarea lăicerelor și scoarțelor de Botoșani, scoarțe pe care Aurica COJOCARIU le lasă moștenire celor care rămân în urma ei.

Tot ceea ce țese Aurica COJOCARIU reprezintă un alfabet decorativ și simbolic, începând de la cele mai simple motive: vrâstele, scaune, pături, denumiri des utilizate în zona Ungurenilor, mergând spre cele mai complexe – motive geometrice: zig – zag, pătrat, romb; motive vegetale, motive avimorfe, motive zoomorfe, motive antropomorfe. Aceste forme simbolice prezente pe țesături, pe scoarțe, pe elementele portului popular, se dovedesc a fi rezultate ale experienței trăirii în lume.

Prin Aurica COJOCARIU legătura dintre generații încă este vie datorită acestei țesături a continuității. Consider că trebuie să o apreciem și să îi recunoaștem meritul pentru că nu dă uitării trecutul neamului nostru.

Aurica Cojocariu și Maria Zoițanu, două meștere populare din Mihai Viteazu, comuna Ungureni care împreună au început să organizeze șezători și diferite activități culturale, ce au rolul de a promova și valorifica cultura tradițională botoșăneană.     

Maria Zoițanu-  Iubitorii de artă tradiţională o întâlnesc la târgurile şi festivalurile dedicate meşterilor populari, fie de la Botoşani fie în judeţele Moldovei, de la Iaşi la Galaţi, Neamţ.
Maria Zoițanu este un personaj exponențial al culturii tradiționale în zona Ungureniului. Fostă profesoară de română, pensionară de câțiva ani, ea este dedicată total salvării de la dispariție a tezaurului cultural țărănesc din comuna natală. A descoperit vatra de țesătoare și unicitatea expresiei artei populare din satul Mihai Viteazul. A reușit să strângă câteva sătence care încă mai lucrează la război de țesut, la suveică și stative și împreună s-au transformat într-o adevărată „ambulanță“ a patrimoniului folcloric din zonă.

Ele au salvat de la distrugere cămăși foarte vechi, utilaje folosite la țesut sau de pregătit lâna, cufere, ștergare, lăicere și tot ceea ce era de valoare

Date de contact:

Aurica Cojocariu

Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=100071482505081

Tel.: 0760.743.923       

Maria Zoițanu

Tel.: 0765.863.128

Baciu Marița, sat. Aurel Vlaicu, com. Avrămeni, jud. Botoșani (țesături)

Tanti Marița Baciu țese încă din tinerețe, a fost ajutată de socri când soțul era în armată. Urzește singură, iar la nevedit o ajută soțul, care îi pregătește țegile și îi deapănă firele. Are 86 de ani, dar lucrează atât la războiul de țesut, cât și în gospodărie. Țese prosoape, catrințe, așternuturi de cordele, pânză de casă dar și macaturi.

Date de contact:

Tel.: 0768.708.288 sau (persoană de contact doamna Litizia Cobâlă 0744.669.017)

Aiacoboaie Viorel și Mihaela și Țîrliman Ileana – sat Ibănești, com. Ibănești, jud. Botoșani (țesături, covoare)

Meșteri populari din satul Ibănești, practică de 20 de ani meșteșugul țesutului atât în război vertical, cât și orizontal.
 În atelierul dumnealor din Ibănești lucrează împreună cu Ileana Tîrliman, meșterul de la care au învățat acest meșteșug. ,,Încercăm să păstrăm tradițiile acestui meșteșug, de aceea, lucrăm la războaie cu vechime de peste 60 de ani. Atelierul îl avem într-o casă veche de peste 90 de ani, acoperită cu stuf. Îi primim cu drag pe toți cei care vor să ne calce pragul.”

Date de contact:

Tel.: 0740.188.064

Facebook: https://www.facebook.com/viorel.aiacoboaie.1

https://www.facebook.com/mihaela.aiacoboaie