Mănăstirea Cozancea este locul unde și-au început nevoințele monahale atât Părintele Paisie Olaru, cât și Părintele Ilie Cleopa. În anul 1656, trei pustnici ridică o micuță biserică de lemn. În anul 1684, Constantin Balș va ridica și el o bisericuță de lemn, iar biserica de zid, ce se pastrează până astăzi, datează din anul 1732, fiind construită de Vasile Balș. Schitul este închis în anul 1960, fiind redeschis abia în anul 1983. În anul 1990, schitul este numit mănăstire.