Localitatea Tudora este un centru etnografic cu elemente de artă populară, tradiții și obiceiuri bine păstrate, având o renumită echipă de dansuri populare. În localitate se păstrează vestigii ale unei curți boierești din sec. XV-XVI, casa Cantacuzino-Pașcanu, înălțată în 1842 – monument de arhitectură. Tot bine păstrate sunt și monumentele eroilor din războiul de independență și cel din primul război mondial. Din centrul localității Tudora se continuă deplasarea pe drumul DJ 208 H până la cantonul silvic amplasat la limita pădurii. Se continuă deplasarea după marcajul turistic (triunghi) până la cantonul Pleșa în rezervatie (cca 45 min.). Rezervatia de la Tudora este cunoscută și pusă sub protecție pentru exemplarele de tisă. Acest arbore de origine central-europeană, cu longevitate mare (cca. 3000 ani), cu lemn foarte prețios, a fost mult exploatat în trecut, încât a necesitat să fie declarat specie ocrotită și monument al naturii. Stațiunea de tisă de la Tudora a fost semnalată încă din 1973 de catre geograful Victor Tufescu, care afirma că Tisa se află aici în stare spontană și nu plantată. Rezervația are o suprafață de 119 ha, iar zona strict protejată (unde vegetează arborele de Tisa), se întinde între Pârâul Racului și Pârâul Tisa, în masivul păduros Dealul Mare, care atinge altitudinea de 587 m.

Primul obiectiv al acestui traseu este Stâna Baisa, loc de popas câmpenesc al locuitorilor municipiului Botoșani. Parcursul până aici este foarte atrăgător, cu serpentine și o vegetatie compusă din stejari și fagi. În localitatea Agafton se află Mănăstirea cu același nume, care datează din sec. XVI-lea; în anul 1814 așezământul devine mănăstire de maici cu hramul “Pogorârea Duhului Sfânt”. Aici s-au călugărit matușile lui Eminescu, iar una dintre ele, Olimpiada, a fost și stareță. În imediata vecinătate a Mănăstirii Agafton se găseşte Tabăra Luceafărul, unde în perioada august-septembrie se organizează Tabăra de creație plastică “Ștefan Luchian” a pictorilor amatori de vârstă școlară din țară și străinătate.

Principalul obiectiv turistic al acestui traseu este “Lacul codrilor albastru”, amplasat într-un peisaj mirific. Lacul este situat într-un luminiș al pădurii și aduce aminte de clipele copilăriei poetului Mihai Eminescu. Lacul este încărcat cu nuferi galbeni, socotit de indieni ca fiind cea mai desăvârșită dintre flori. Această floare gingașă cu miros exotic, tulburător, poate fi admirată în lunile iunie-iulie ale anului. De la “Lacul codrilor albastru”, marcajul dungă verticala o ia la stânga, prin pădure, și după cca 60 min. de mers se ajunge la Cabana Stejarul, amplasată la marginea codrului, pe drumul national DN 29 (la 10 km de Botosani).

După vizitarea Complexului muzeistic Mihai Eminescu, următorul obiectiv este “Observatorul”, construcție metalică înalțată în vara anului 1989, cu 87 trepte (numărul poeziilor publicate în viață de Eminescu). De pe acest loc de belvedere se pot admira împrejurimile cutreierate de Eminescu, iar în zilele senine se văd munții și releul de pe malul Prutului. Următorul reper important, “stânca stearpa”, este un loc de belvedere de unde Ipoteștii se văd ca în palmă. Într-un final, după coborârea abruptă a celor 100 m, se ajunge la “Lacul codrilor albastru”.

Zona se află amplasată în extremitatea de sud-vest a județului Botoșani. Principalele repere și puncte de interes din cadrul acestui traseu sunt Mănăstirea Vorona, Sihăstria Voronei, Altarul din peșteră, Schitul Balș şi Masa tâlharilor.

Traseul are ca punct culminant localitatea Ipotești, mai exact casa memorială a familiei poetului Mihai Eminescu. Istoria casei începe în anul 1936, când a fost refacută vechea locuință a Eminovicilor. Ea a suferit mai multe restaurări de-a lungul timpului, ultima și cea mai importantă între anii 1977-1979, când a fost reamplasată pe fundamentul celei originale și refacută în stilul acesteia.