Casa memorială George Enescu se află la 15 km. de Dorohoi în satul Liveni. Familia muzicianului a locuit o perioadă în într-o localitate învecinată, la Cracalia. Aici Enescu a compus Ţara Românească, „Operă pentru pian şi vioară de George Enescu, compozitor român în vârstă de 5 ani”. Tot aici a compus şi primul său opus veritabil, Poema Română (1894). Casa memorială George Enescu, înființată în 1968 în casa mică cu pridvor de lemn vopsit, refăcută, prezintă atmosfera copilăriei genialului muzician. Mobilier aparţinând părinţilor, scoarţe moldoveneşti, atinse de patima vremii, cuptorul pe care s-a născut George Enescu, fotografii de familie şi nu în ultimul rând obiecte care i-au aparţinut, redau trecerea pe aici a celui care începând cu vârsta de 5 ani şi până la sfârşitul vieţii, urma sa uimească mereu lumea.

Muzeul este amenajat în casa pe care o avea aici, Costache Enescu, tatăl marelui compozitor. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și cuprinde 2 camere. În această casă George Enescu (1881 – 1955) a locuit nouă ani. În 1919 aceasta i-a fost lăsată moştenire lui George Enescu, care a donat-o ulterior Academiei Române. În muzeu sunt expuse diverse obiecte personale ale marelui artist: piese de mobilier (recompunând atmosfera de epocă), pian, viori, partituri, manuscrise (printre care şi opera Oedip, şi testamentul muzicianului), fotografii şi fotocopii, scrisori originale, cărţi, picturi, mulajele mâinilor sale, masca mortuară, obiecte de îmbrăcăminte, afişe, distincţiile primite.

Biserica „Sfântul Gheorghe” este a doua ca vechime după Popăuţi (1496) dintre cele existente astăzi în municipiul Botoşani. A fost înălțată în 1551 de doamna Elena, soția lui Petru Rares, care era regentă pentru Ștefan-vodă, fiul său minor. Biserica a fost înălţată după modelul bisericii lui Ştefan cel Mare „Popăuţi”, în formă de cruce cu turnuleţ la mijloc şi cu intrare pe latura de nord. Este un edificiu de proporţii reduse, fără prea multe elemente decorative şi fără picturi. Este o construcţie tipic moldovenească, asemănătoare mai ales cu Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi.

Mănăstirea Sfântul Nicolae Popăuți a fost ctitorită de Ștefan cel Mare în 1496. Monumentul este reprezentativ pentru „stilul moldovenesc” (o îmbinare de elemente bizantice şi gotice) ce s-a cristalizat sub patronajul marelui domn. Din fresca originanlă fac parte registrul care ilustrează ciclul Patimilor Mântuitorului, desfăşurat pe absidele naosului şi anumite scene din altar. O bună parte din pictura interioară datează din secolul al XVI-lea. După 1752 a fost renovată de Constantin Racoviţă, care a transformat-o apoi în mănăstire de de călugări greci, închinată Patriarhiei de Antiohia. Dintre clădirile din incintă s-au păstrat doar turnul de strajă, înalt de 17 m, amplasat la nord de biserică (şi transformat între timp în clopotniţă) şi un vechi beci de piatră.

Edificiul a fost construit la sfârsitul sec. XVIII. Clădirea este restaurată între 1906-1914, iar la mijlocul sec. XVIII devine sediul Tribunalului unde Mihai Eminescu a lucrat în calitate de copist în perioada 1864 – 1865.