Suprafaţa totală a sitului protejat este 2051,7 ha1, suprafaţă formată din malul drept al Prutului şi partea din oglinda de apă care aparţine României. Malul stâng al Prutului şi cealaltă parte a oglinzii de apă aparţin Republicii Moldova, linia de graniţă fiind talvegul râului Prut. Situl protejat are suprafaţa repartizată în teritoriile a 3 unităţi administrativteritoriale de bază: com. Manoleasa, com. Ripiceni, oraşul Ştefăneşti, toate aflate pe teritoriul FLAG. Situl reprezintă cel mai important cartier de iernare a păsărilor acvatice din bazinul Prutului.

Lacul Stânca – Costești este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică – SPA) situată în nord-estul Moldovei, pe teritoriul județului Botoșani. Este totodată una dintre cele mai mari acumulări de apă din România (al doilea ca mărime după Lacul de acumulare Porțile de Fier I) și cea mai mare de pe Prut.

Localizare

Aria naturală este situată în extremitatea central-estică a județul Botoșani (pe malul drept al Prutului, în imediata apropiere a graniței cu Republica Moldova), pe teritoriul administrativ al orașului Ștefănești și pe cele ale comunelor Manoleasa, Comuna Ripiceni. Aceasta este străbătută de drumul național DN29E; care face legătura între localitatea Stânca și granița cu Republica Moldova (vama Stânca-Costești).

Descriere

Zona „Lacul Stânca – Costești” (2.950 ha) a fost declarată rezervație naturală prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone); urmând ca apoi, o suprafață importantă a acesteia (2.161 ha) să fie instituită ca arie de protecție specială avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007; parte integrantă a rețelei ecologice europene – Natura 2000 în România). Aceasta include și rezervația naturală Stânca Ripiceni.

Aria Protejată este încadrată în bioregiunea continentală a platformei moldovenenești în bazinul superior al Prutului și reprezintă lacul artificial creat printr-un baraj pe râul Prut (în amonte de hidrocentrala omonimă), în partea nord-estică a României (la granița cu Republica Moldova); și zonele limitrofe acestuia (bălți, stufăriș, păpuriș, zone împădurite, pajiști). Adesea, aici vin pescari și arheologi (în zona Ripiceni).

Biodiversitate

Situl dispune de trei clase de habitate de tip: Ape dulci continentale (stătătoare, curgătoare); Culturi cerealiere extensive (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire) și Pajiști ameliorate; ce adăpostesc și asigură condiții prielnice de cuibărire și hrană mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN.

La baza desemnării acestuia se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009; astfel: stârc galben (Ardeola ralloides), stârc roșu (Ardea purpurea), stârc pitic (Ixobrychus minutus), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), acvilă țipătoare mare (Aquila clangaa), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), pescăruș albastru (Alcedo atthis), acvilă de câmp (Aquila heliaca), gâsca de vară (Anser anser), rață mică (Anas crecca), rață cu ciuf (Netta rufina), rață mare (Anas platyrhynchos), rață cârâitoare (Anas querquedula), rață lingurar (Anas clypeata), rață cu cap castaniu (Aythya ferina), rață moțată (Aythya fuligula), rață scufundătoare (Aythya marila), rață sunătoare (Bucephala clangula), gâsca cu piept roșu (Branta ruficollis), șorecar comun (Buteo buteo), șorecar încălțat (Buteo lagopus), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), lebădă de iarnă(Cygnus cygnus), lebădă de vară (Cygnus olor), șerpar (Circaetus gallicus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete alb (Circus macrourus), erete cenușiu (Circus pygargus), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), chirighiță neagră (Chlidonias niger), rață de ghețuri (Clangula hyemalis), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), egretă mică (Egretta garzetta), egretă albă (Egretta alba), vânturel de seară (Falco vespertinus).

Căi de acces

• Drumul național (DN29D) – Botoșani – Ștefănești

• Drumul național (DN24C) – Iași – Ștefănești, Botoșani

 

Aria naturală „Vorona” se află în apropierea municipiului Botoşani, în bioregiunea continentală a nord-vestului Podișului Moldovenesc şi are o suprafață de 381 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase), ce conservă un habitat natural de tip „păduri dacice de stejar și carpen” și protejază specii importante (eurasiatice, europene și circumpolare; alpino-carpatice, alpino-boreale și atlantice; dacice și balcanice) din flora Moldovei. Se remarcă prin prezenţa speciei papucul doamnei (Cypripedium calceolus).

La baza desemnării sitului se află specia floristică enumerată în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică): papucul doamnei (Cypripedium calceolus)care vegetează alături de: gușa porumbelului (Silene vulgaris), gențiană (Gentianella ciliata), brustur-negru (Symphytum cordatum), breabăn (Cardamine glanduligera), lumânărica pământului (Gentianella asclepiadea), sor-cu-frate (Melampyrum bihariense), o orhidee din specia Cephalanthera longifolia sau Mâna Maicii Domnului (Dactylorhiza maculata)[9].

Se spune că, acum mai bine de cinci secole, s-a ctitorit aici, de către monahi români, ruși și greci, un mic schit de lemn, cunoscut sub numele de Sihăstria din poiana Voronei. Numele pare a veni de la o floare care creștea prin preajmă sau de la termenul slav bopona, care în traducere înseamnă cioară. În timp, s-au construit aici cele trei biserici ale mănăstirii. Una dintre ele este Adormirea Maicii Domnului, sfințită în 1803, cu o catapeteasmă sculptată în lemn de tisă și pictată în stil neoclasic. Cea de-a doua, Nașterea Maicii Domnului, ridicată în piatră, la 1835 de hatmanul Ilie Jora și familia acestuia, păstrează astăzi fragmente din sfintele moaște ale SF. Nicolae și ale Cuvioșilor Mucenici din Mănăstirea Sf. Sava. Cea de-a treia, ridicată în cimitirul mănăstirii 1836 de arhimandritul Rafail, o construcție în plan triconc cu turlă deasupra pridvorului, are hramul Sf. Nicolae.
Mănăstirea găzduiește un bogat patrimoniu de carte veche, icoane și obiecte de cult .Este un loc de plerinaj bine cunoscut , într-un cadru natural de poveste.
La 3 Km sud-est de mănăstirea Vorona se află schitul de călugari Sihăstria Voronei, lăcaș situat în mijlocul unei păduri de stejari, fagi, ulmi și frasini . Construit între 1830 – 1868, sub îndrumarea starețului Rafail, biserica păstrează pictura originală și o catapeteasmă măiestrit lucrată.

Aria de protecţie specială avifaunistică Acumulările Rogojeşti-Bucecea se află în partea vestică a judeţului Botoşani, la contactul Câmpiei Moldovei cu podişul înalt al Sucevei.

Aria de protecție specială avifaunistică Dorohoi – Șaua Bucecei se află la contactul Câmpiei Moldovei cu podişul înalt al Sucevei. Datorită alcătuirii geologice şi acţiunii diferenţiate a factorilor denudaţiei, zona prezintă atât masive înalte precum Dealu Mare-Tudora cât şi înşeuări largi, cum ar fi Şeaua Bucecii, care face legătura între Culoarul Siretului şi zona joasă a oraşului Botoşani. În zona înşeuării culmile sunt teşite, altitudinile rare depăşesc 350 m, văile sunt largi şi puţin adânci.

Aria de protecţie specială avifaunistică Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi se întinde pe o suprafață de 2.705 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (încadrată în bioregiunea continentală) în nordul Podișului Moldovei (Câmpia Jijiei) ce asigură protecție și conservare, precum și condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare.

Turbăria de la Dersca (Lozna) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în nordul Moldovei, pe teritoriul județului Botoșani.

Localizare

Aria naturală se află în partea extremitatea nord-vestică a județului Botoșani, pe teritoriul administrativ al comunei Lozna, în imediata apropiere de drumul județean (DJ291K) care leagă satul Călinești de DJ291B.

Descriere

Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate) se întinde pe o suprafață de 10 de kilometri și se suprapune sitului Natura 2000 – Turbăria de la Dersca.

Aria naturală reprezintă o zonă de mlaștini turboase, turbării și pajiști ce adăpostește habitate naturale (Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan și alpin; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition și Turbării degradate capabile de regenerare naturală) și protejează o gamă diversă de plante specifice zonelor umede; printre care: ligularia (Ligularia siberica), merișor (Vaccinum oxytcoctus), arnică (Arnica montana), brădișor (cu specii de Lycopodium selago și Huperzia selago), orhidee (Dactylorhiza incarnata), bujori (Orchis laxiflora ssp. elegans), darie (Pedicularis sceptrum-carolinum)), omag (Aconitum toxicum), gălbinare (Serratula radiata), plauri cu stuf (Phragmites australis), salcie târâtoare (Salix rosmarinifolia) sau răchită cu specii de Salix repens și Salix pentand.

Rezervația geologică și floristică Stânca Ștefănești reprezintă sigurul loc din țară unde vegetează specia floristică cunoscută sub denumirea de siverechie podoliană (Schivereckia podolica).

Rezervația geologică și floristică Stânca Ripiceni are o suprafață de 1 ha şi a fost constituită odată cu lucrările de la Barajul Stânca-Costești, amenajări care au afectat vegetația din rezervația Stânca Ștefănești prin distrugerea substratului de calcare, urmând ca specia floristică siverechia podoliană (Schivereckia podolica), să fie strămutată aici și adaptată la condiții aproape identice.

Stânca Ripiceni este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și floristic), situată în extremitatea estică a județului Botoșani, la limita teritorială a comunei Ripiceni cu cea a comunei Manoleasa.

Rezervaţia a fost constituită în scopul conservării speciei de floră Schiwereckia podolica transplantată de la staţiunea floristică Stânca Ştefăneşti. Această măsură s-a impus ca o necesitate, deoarece construcţia nodului hidrotehnic Stânca-Costeşti a avut influenţă negativă asupra integrităţii rezervaţiei, diminuând în mod îngrijorător efectivele plantei prin distrugerea stâncilor calcaroase. S-a dispus atunci strămutarea în Stânca Ripiceni a speciei floristice siverechia podoliană (Schivereckia podolica) şi adaptarea ei la condiţii identice de trai.

Rezervația forestieră Pădurea Tudora este situată la poalele nord-vestice ale Dealului Mare-Tudora (Dealul Bobeica), la o altitudine de 550 m. Aria naturală are o suprafață de 117,60 ha şi reprezintă o zonă cu păduri de foioase, vegetație de stepă și pajiști, în al cărei perimetru vegetează specia arboricolă de tisă (Taxus baccata), specie declarată monument al naturii.

Rezervația forestieră Pădurea Ciornohal are o suprafață de 76,50 ha și reprezintă o zonă cu pădure de foioase constituită în mare parte din stejar (Quercus robur) şi carpen (Carpinus betulus). Este considerată stațiunea cea mai nordică unde vegetează un arbust mare, cunoscut sub denumirea de scumpie, ce aparține speciei Cotinus coggygria.

La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente (de stepă) sudice și continentale, printre care și specii floristice rare de rușcuță de primăvară (Adonis vernalis), centaurea din specia Centaurea orientallis, veronică din specia Veronica spicata, piciorul cocoșului (Ranunculus repens L.), rodul pământului (Arum orientale), inul galben (Linum flavum).