Clădirea Liceului „A. T. Laurian” (“Palatul”, cum o numea Nicolae Iorga), a fost inaugurată în 1885. Printre absolvenţii de marcă ai acestui liceu se numără Nicolae Iorga, Octav Onicescu, Simion Sanielevi, Ion Simionescu etc..

Halele de carne şi peşte datează din 1912, fiind construite după proiectul inginerului Anghel Saligny.

Poşta veche a fost ridicată la sfârşitul secolului XIX.

Vama veche datează din 1890.

Clădirea Palatului de Justiţie Botoşani datează din 1906.

Str. Unirii, nr.15, Botoșani

Tel: 0231-513446

E-mail: istorie@muzeubt.ro

Website: www.muzeubt.ro

Fostul Palat al Prefecturii din Botoşani a fost ridicat în 1913 de maeştri italieni, în stil eclectic clacisizat. În prezent clădirea găzduieşte Muzeul Judeţean Botoşani.

  Primăria Veche a Municipiului Dorohoi este astăzi un monument de arhitectură cu deosebită valoare locală (Cod LMI – BT-II-m-B-01975), construcția datând din secolul al XIX.

                 Povestea acestui monument începe în anul 1850 când primăria a cumpărat un imobil cu doar 6 încăperi, situat pe Strada Poștei, așa cum este cunoscută acum. În cele 6 cămăruțe funcționau procuratura, tribunalul și judecătoria. Ulterior, s-au construit încă două camere, în care funcționarii primăriei să-și desfăsoare activitatea, iar începând din 1877, primăria a ocupat întreaga clădire.

                 Dorohoiul a cunoscut apoi o perioadă înfloritoare, îmbogățindu-se în plan urbanistic prin construcții edilitare moderne, străzi pietruite, transformarea grădinilor din perimetrul primăriei în parcuri orășenești, precum și înființarea de noi școli. Toate aceste modernizări au crescut importanța și atractivitatea urbei în rândul centrelor urbane din zona Moldovei.
                 Mai târziu, în 1901, edilii de atunci au considerat că primăria are nevoie de o nouă modernizare. Se dorea ca primăria să funcționeze într-o clădire adecvată vremurilor moderne, mai spațioasă, care să corespundă noilor cerințe și unui volum mai mare de sarcini administrative.

                 Astfel, piatra de temelie a noului sediu, numit Palatul Comunal, avea să fie pusă la mijlocul anului 1903, avându-l ca arhitect pe inginerul Inginio Vignali de la Iași. Edificiul avea să fie gată în 1907, având incluse un atelier de tâmplărie și unul de fierărie, iar incălzirea clădirii se făcea pe calorifere. Un an mai târziu, la 1908, s-a trecut la iluminat electric, utilitate considerată încă un lux în multe zone ale țării la acea vreme.

                 Astăzi, în fața palatului stă de veghe ”Soldatul român în atac”, un monument impunător, închinat eroilor din Primul Război Mondial. Clădirea a fost reabilitată recent, identitatea arhitecturală originală fiind bine conservată, iar aspectul impecabil înfrumusețează astăzi întreaga zonă. Și dacă pașii te poartă prin împrejurimile sale, nu trebuie decât să-i arunci o privire și palatul te invită parcă să-i treci pragul și să-i asculți poveștile cu nobili și edili ce puneau urbea la cale în urmă cu mai bine de un veac.

Gara Botoșani este singura stație feroviară din Botoșani. A fost proiectată în 1867, odată cu linia de cale ferată și a fost inaugurată în anul 1872, odată cu tronsonul de cale ferată Botoșani-Verești.

Proiectul de arhitectură a fost realizat de concernul austriac Victor von Offenheim, iar proiectul tehnic a fost realizat de matematicianul și fizicianul botoșănean Elie Radu.

Str. Gării, nr.3, Botoșani

Tel: 0231-534755

Conacul Miclescu, situat la 20 de kilometri de municipiul Botoşani, a fost ridicat de una dintre cele mai mari familii de boieri care a stăpânit o bună parte din pământurile judeţelor Botoşani şi Suceava, şi anume familia Miclescu. Conacul este o perlă a arhitecturii româneşti şi a fost refăcut în totalitate după modelul celui din 1940 de către arhitectul Şerban Sturdza, văr cu Radu Alexandru Miclescu, moştenitorul proprietăţii.

Pozitia geografică. Satul Călinești se află la cca 2 km nord – vest de orașul Bucecea, fiind astăzi parte componentă a acestuia. Este situat pe DN 29C, la 15 km de orașul Botoșani, la 40 km de orașul Siret și la 35 km de orașul Suceava. Istoric. Satul Călinești a fost atestat documentar la 7 iulie 1430, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun (1400 – 1432). Vatra de locuire este una destul de veche, în urma cercetărilor arheologice din lungul șoselei Botoșani – Bucecea, pe un platou înclinat la cca 1,2 -1,5 km spre nord-nord-est de sat, în ”Valea Bulgarilor”, la locul numit ”Siliștea„ s-au descoperit bucăți de chirpic, pământ ars, precum și resturi de fragmente ceramice din perioada feudală târzie. La vest de sat, spre valea Siretului, se mai păstrează încă cărămizi, pietre, ziduri de biserică, un cimitir vechi, semn că acolo a fost vatra satului mutată mai târziu pe actualul amplasament. Așezarea inițială, de la locul numit ”Siliștea”, a fost părasită de locuitori, probabil din cauza revărsărilor Siretului. Conacul Miclescu de la Călinești a fost proprietatea familiei Miclescu, amintită de Dimitrie Cantemir1 , drept o veche familie moldoveană dovedită cu documente încă din secolul al XV-lea. Familia boierească Miclescu este originară din zona nordică a ținutului Vasluiului, unde întâlnim și un sat Miclești, sosind pe meleagurile Călineștilor prin 1620. Investigațiile arheologice desfășurate la Conacul Miclescu, în anul 2004, pe baza observațiilor stratigrafice și a materialului recoltat, arată că edificiul rezidențial de la Călinești este prima și cea mai veche construcție civilă de zid identificată și cercetată arheologic din județul Botoșani . Cercetatea a avut ca rezultat, descoperirea urmelor fundației unui edificiu mai vechi decât cel existent astăzi, ceea ce arată că clădirea inițială se poate data în veacul al XVIIIlea, posibil în prima jumătate a acestuia. Către sfârșitul secolului al XVIIIlea și începutul secolului al XIX-lea are loc prima mare transformare și edificare a unei noi reședinte, de fapt o dezvoltare în plan acelui anterior. Unii autori sunt de părere că primele clădiri rezidențiale de la Călinești au fost construite de familia Miclescu în prima jumătate a secolului al XVIIlea2 , dar recensămintele rusești din 1772 – 1774 arată ca proprietar al Călineștilor pe Constantin Arapu, descendent al unei vechi familii boierești din Moldova, abia din anul 1803 banul Constantin Miclescu va fi proprietarul moșiei și va intra în rândul marii boierimi, prin boierul Gavril Miclescu3 . Conform documentelor proprietarilor actuali, primul conac a fost ridicat în prima jumătate a secolului al XVIII – lea (pe la 1711) și reprezintă ,,prima variantă a edificiului actual”, a doua etapa fiind încadrată primei jumatăți a secolului al XIX-lea (se pare la 1820), în timpul marelui vornic Constantin (Costache) Miclescu (1754 – 1839) și a soției sale, Zoe Vârnav Liteanu. Tot atunci a fost ridicată și biserica familiei din incinta parcului (1826), cu hramul ,,Sfântul Nicolae“. În anul 1888, Alina Miclescu, fiica lui Ioan Cantacuzino și soția lui Jean Miclescu, va adăuga două scări monumentale ,,à la française” care încadrează salonul de la etaj și va construi o sufragerie de 14 m lungime în aripa stângă a conacului. În perioada comunistă conacul a avut mai multe destinații, printre care și cea de penitenciar.

În 1991, după apariţia legii privind retrocedările, ultimul descendent al familiei, Radu Alexandru Miclescu a revenit în România pentru a reintra în posesia patrimoniului dobândit de-a lungul timpului de familia sa. În anul 1996, acesta devine proprietarul conacului și a cca 200 ha teren din fostul domeniu boieresc. Conacul cuprinde 11 camere la parter, 14 încăperi la etaj, un salon de recepții în corpul central, alte doua saloane, servind aceluiasi scop ca și sufrageria de 84 m2 . Pentru readucerea la viață a conacului a fost folosită o metodă romantică de restaurare, după modelul celui din 1940, de către arhitectul Șerban Sturdza, văr cu Radu Alexandru Miclescu. Interioarele edificiului sunt reamenajate dupa gustul epocii cu mobilier ce datează din secolele XVIII-XIX și reprezintă mai multe stiluri și culturi: Biedermeier, Napoleon al III-lea, Louis Phillippe, sau în stil Empire rusesc, așa cum este salonul mare. În interior se află amenajat și un apartament al reginei, în aripa dreaptă a clădirii, în amintirea momentului în care conacul a avut-o ca oaspete pe regina Maria, soția regelui Ferdinand I. Conacul adăpostește obiecte de artă extrem de rare, diferite colecții personale, printre care și o bibliotecă de mare valoare. Inaugurarea ansamblului arhitectural restaurat a avut loc pe 25 iunie 2005. Parcul dendrologic. Conacul actual se înalță maiestuos în centrul parcului dendrologic, acum secular, care mai ocupă doar 3,5 ha din cele 28 ha pe care se întindea în urmă cu cca 70 de ani, fiind înconjurat cu zid de cărămidă. Accesul în curtea conacului se face printr-o poartă monumentală, pe al cărui fronton tronează blazonul familiei. Inventarul biologic al speciilor lemnoase din parc este în curs de definitivare, parcul cuprinzând specii valoroase. Conacul Miclescu se găsește pe Lista Monumentelor Istorice, cod LMI 2004 BT-III-mB-20848. Interiorul conacului nu este vizitabil pentru turiști, dar exteriorul poate fi admirat mai ales pentru tot ceea ce urmașii demni pot reconstitui memoria înaintașilor cu mult respect.

Sursa: http://sgr-iasi.ro/wp-content/uploads/2017/11/REVISTA-REPERE-GEOGRAFICE-NR.-101-partea-a-IIa-2015.pdf

 

Construită în plan pătrar şi cu pridvor deschis, Casa Ibrăileanu a fost înălţată la începutul secolul XIX.