In 1911 se hotărăşte ridicarea unui monument în centrul satului Flamânzi care să simbolizeze jertfa locuitorilor acestor meleaguri, alături de ceilalţi fii ai ţării, pentru independenţă. Dezvelirea monumentului a avut loc la 18 august 1912.In 1946, din ordinul primarului de atunci, vulturul a fost dat jos de pe soclu, dar nu a fost distrus, ci depozitat în beciul şcolii până în 1956, când a fost aşezat din nou la locul său, însă fără crucea care o purta în cioc.

  Primăria Veche a Municipiului Dorohoi este astăzi un monument de arhitectură cu deosebită valoare locală (Cod LMI – BT-II-m-B-01975), construcția datând din secolul al XIX.

                 Povestea acestui monument începe în anul 1850 când primăria a cumpărat un imobil cu doar 6 încăperi, situat pe Strada Poștei, așa cum este cunoscută acum. În cele 6 cămăruțe funcționau procuratura, tribunalul și judecătoria. Ulterior, s-au construit încă două camere, în care funcționarii primăriei să-și desfăsoare activitatea, iar începând din 1877, primăria a ocupat întreaga clădire.

                 Dorohoiul a cunoscut apoi o perioadă înfloritoare, îmbogățindu-se în plan urbanistic prin construcții edilitare moderne, străzi pietruite, transformarea grădinilor din perimetrul primăriei în parcuri orășenești, precum și înființarea de noi școli. Toate aceste modernizări au crescut importanța și atractivitatea urbei în rândul centrelor urbane din zona Moldovei.
                 Mai târziu, în 1901, edilii de atunci au considerat că primăria are nevoie de o nouă modernizare. Se dorea ca primăria să funcționeze într-o clădire adecvată vremurilor moderne, mai spațioasă, care să corespundă noilor cerințe și unui volum mai mare de sarcini administrative.

                 Astfel, piatra de temelie a noului sediu, numit Palatul Comunal, avea să fie pusă la mijlocul anului 1903, avându-l ca arhitect pe inginerul Inginio Vignali de la Iași. Edificiul avea să fie gată în 1907, având incluse un atelier de tâmplărie și unul de fierărie, iar incălzirea clădirii se făcea pe calorifere. Un an mai târziu, la 1908, s-a trecut la iluminat electric, utilitate considerată încă un lux în multe zone ale țării la acea vreme.

                 Astăzi, în fața palatului stă de veghe ”Soldatul român în atac”, un monument impunător, închinat eroilor din Primul Război Mondial. Clădirea a fost reabilitată recent, identitatea arhitecturală originală fiind bine conservată, iar aspectul impecabil înfrumusețează astăzi întreaga zonă. Și dacă pașii te poartă prin împrejurimile sale, nu trebuie decât să-i arunci o privire și palatul te invită parcă să-i treci pragul și să-i asculți poveștile cu nobili și edili ce puneau urbea la cale în urmă cu mai bine de un veac.

Casa cneazului Moruz este un monument de artă arhitecturală ce datează din secolul XIX, anul 1850, recunoscut de Ministerul Culturii și Cultelor în Lista Monumentelor Istorice prin codul LMI BT-II-m-B-01973.

În orânduirea feudală, cneazul era conducătorul unui cnezat, stăpân peste sate și moșii, având totodată atribuțiuni administrative. Cu timpul, cei care purtau titlul de “cneaz” au cunoscut un proces de diferențiere socială. Astfel, o parte dintre ei au rămas în rândul păturilor sociale privilegiate, iar alții, majoritatea, au rămas oameni liberi, dar fără privilegii, o clasă intermediară între stăpânii feudali și țărănimea săracă.

Astăzi, casa lui Moruz este sediul unei școli și poate fi găsită pe strada “Alexandru Ioan Cuza”, la numărul 55.

Iar de pașii vă poartă pe aici, atunci trebuie știut că pe aceeași stradă, la numărul  27, găsim o altă casă cu valoare de monument istoric de interes local pentru Municipiul Dorohoi, aceasta fiind inclusă în grupa B a monumentelor istorice (Cod LMI –  BT-II-m-B-01969). Casa a fost construită în stil eclectic în anul 1890, iar în zilele noastre aici funcționează o pensiune.

Școala de băieți „Gheorghe Asachi” datează din 1903.

Clădirea a fost construită în stil baroc, la sfârşitul secolului al XIX-lea, de către arhitecţi italieni, după un proiect francez, cu destinaţia de reşedinţă a prefecturii fostului judeţ Dorohoi. În prezent găzduieşte Muzeul de Ştiinţele Naturii.

Nicolae Valter Mărăcineanu (1840-1877) a fost un ofițer român, căzut eroic la reduta Grivița, în luptele din cadrul Războiului de Independență al României purtat contra turcilor. În atacul din 30 august 1877, căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu a căzut la datorie în timp ce înfigea pe parapetul redutei turcești Grivița drapelul Regimentului 8 linie.

Construit în anul 1926, monumentul Eroilor din Dorohoi este un elogiu adus celor ce şi-au pierdut viaţa în decursul Primului Război Mondial. Monumentul a fost realizat de sculptorul Spiridon Georgescu.

Mihail Kogălniceanu (1817-1891) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a devenit Prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Mai târziu a servic ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol, fiind unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Bustul a fost realizat de sculptorul Wladislav Hegel.

Conacul Mavrocordat a fost ridicat la sfârşitul secolului XIX.