Mănăstirea Sfântul Nicolae Popăuți a fost ctitorită de Ștefan cel Mare în 1496. Monumentul este reprezentativ pentru „stilul moldovenesc” (o îmbinare de elemente bizantice şi gotice) ce s-a cristalizat sub patronajul marelui domn. Din fresca originanlă fac parte registrul care ilustrează ciclul Patimilor Mântuitorului, desfăşurat pe absidele naosului şi anumite scene din altar. O bună parte din pictura interioară datează din secolul al XVI-lea. După 1752 a fost renovată de Constantin Racoviţă, care a transformat-o apoi în mănăstire de de călugări greci, închinată Patriarhiei de Antiohia. Dintre clădirile din incintă s-au păstrat doar turnul de strajă, înalt de 17 m, amplasat la nord de biserică (şi transformat între timp în clopotniţă) şi un vechi beci de piatră.