Are o arhitectură singulară între monumentele occidentale din cimitirul armean. Este realizat din marmură neagră cu o cruce adăpostită într-un edicul baroc, pe al cărui soclu este încastrat excepționalul medalion din bronz realizat tot de către Hans Bernard (in anul 1908, aici e trecut anul).

Tehnica portretistică a sculptorului este remarcabilă. La fel ca celelalte două efigii în bronz  sunt redate cu acuratețe firele de păr din barbă și mustața personajului. Monumentul funerar Garabet Ciollac are cea mai frumoasă și mai bine conservată împrejmuire din fier forjat între monumentele funerare din cimitirul armean, fiind realizată într-o dantelărie de excepție. Lucrarea este realizată de către sculptorii Hans Bernard și Robert Streschnack.

Locul ales, chiar lângă faimosul monument funerar realizat de Federico Fabiani, este unul dintre cele mai vizibile din cimitir. Locația subliniază importanța personajului în timpul vieții, G. Goilav fiind mulți ani lider al comunității armene din Botoșani.

Stela de marmură neagră este cea mai mare după dimensiune din cimitirul armean. Nu are simbolul crucii sculptat pe stela funerară, așa cum îl găsim pe celelalte stele din cimitir. De-a dreptul excepțional este însă medalionul realizat în bronz de către  Hans Bernard.

Monumentul nu are împrejmuire din gard metalic, ca celelalte două lucrări semnate de către cei doi  sculptori. Monumentul este realizat de către artiștii R. Streschnack și H. Bernard.

Monumentul este realizat de către artiștii Robert Streschnack și Hans Bernard.. Este construit dintr-un bloc masiv de granit negru (sunt de fapt cateva blocuri de granit negru care au fost lipite initial dar care, din pacate s-au deplasat datorita infiltrarii apei si a resturilor vegetale) , având sculptată o cruce și încastrat chipul avocatului, sculptat de H. Bernard în medalion. În fața stelei este atașată zeița Minerva, sculptată în marmură albă. Lucrarea de artă, realizată de sculptorul vienez, urmărește reflectarea celor mai importante activități din viața avocatului. Simbolul Justiției și al Înțelepciunii este marcat prin statuia Minervei, realizată în marmură de Carrara, atașată obeliscului. Zeița are o ținută meditativă, cu o mână pe frunte, iar cununa din cealaltă mână sugerează o încununare a activității profesionale pentru avocatul care luase doctoratul la Viena.

Individualizarea monumentului funerar Dr. Andrei Manea este dată de portretul avocatului. Hans Bernard semnează olograf efigia din bronz, în partea dreaptă a medalionului. Tehnica sculptorului este deosebită, sunt tușate cu acuratețe și firele de păr din podoaba capilară, barbișonul și mustața avocatului.

Monumentul funerar este împrejmuit cu un gard masiv din fier forjat, care s-a păstrat într-o stare foarte bună deși a trecut mai bine de un secol de la construcția lui. Stâlpii sunt tot din fier forjat și în partea superioară sugerează forma unor lampadare. Gardul a fost realizat de meșteri locali, în tehnica în care au fost realizate împrejmuirile din fier forjat și la monumentele funerare vecine.

(Monumentul necesita interventii urgente)

Monumentul dedicat lui Jon J. Ciomac a fost contruit în cimitirul armean din Botoșani în același an 1897? în care a fost construit și monumentul soților Christea și Maria Manea Lozianu  tot de către Eduard Hauser (Pe monument este semnatura mesterului austriac O. Langer- Viena, si nu a lui Hauser sau altcineva), însă cu o cu totul altă realizare conceptuală. Lucrarea de artă are reprezentată o stelă pe care a fost încastrată o statuie feminină în basorelief, inspirată de arhitectura clasică greco- romană. Jumătatea feminină scufundată în câmpul lunetei stelei bogat ornamentate este inspirată de o pictură clasică foarte cunoscută, Nașterea lui Venus de Botticelli. Venus înveșmântată este un simbol al purității, al simplității și al frumuseții neîmpodobite a sufletului.

Femeia are o creangă de finic în mâna stângă, amintind ramurile cu care a fost întâmpinat Domnul Iisus Hristos la intrarea în Iersualim. Pentru tânărul de 23 de ani considerat un cărturar și a cărui moarte prematură a tulburat întreaga comunitate armeană din Botoșani, artistul vienez a transmis, prin punerea ramurii de finic în mâna stângă, un mesaj subliminal legat de Iisus în Săptămâna Patimilor: învingerea morții prin moarte. Personajul feminin aruncă pe mormântul aflat la picioare trandafiri, flori asociate cu dragostea și cu puritatea, iar în iconografia creștină trandafirul este simbolul sângelui lui Hristos, roua cerească a mânturii. La monumentul funerar Jon J. Ciomac, simbolistica ține loc de epitaf.

Cel mai admirat monument funerar din cimitirul armean rămâne cel construit pentru Christea Manea Loizanu și pentru soția acestuia, Maria. A fost realizat la Viena și terminat în anul 1897. Construcția este senzațională și poartă semnăturile a doi artiști de mare notorietate în epocă: Eduard Hauser, maestru pietrar al Curții Imperiale a lui Franz Josef I și Josef Valentin Kassin, sculptor la aceeași curte.

Monumentul a fost unul dintre cele mai frumoase realizări ale lui E. Hauser. Chintesență a experiențelor câtorva lucrări executate în cimitirele vieneze, artistul a realizat la Botoșani un monument eclectic, de factură compozită, îmbinând tendințele și moda vieneză a epocii în sculptură și arhitectură și luând ce era mai frumos sau mai potrivit din fiecare stil.

Elementul principal al construcției este un sarcofag masiv dintr-un bloc de piatra, cu travertin pe alocuri si cu medalioane din marmura alba , de factură renascentistă, bogat ornamentat, acoperit cu faldurile grele ale unui giulgiu drapat din același material. Giulgiul care acoperă mormântul trimite subliminal la acoperământul trupului lui Iisus Hristos la coborârea în Mormânt. Sarcofagul este realizat într-un baroc austriac temperat, cu patru pilaștri cu rol decorative sculptați pe cele două laturi și având o bogată ornamentație arhitecturală secesionistă. Acoperișul supradimensionat este realizat în același gen baroc, tot din acelasi bloc de piatra.

Pe capacul sarcofagului sunt sculptate Frunze și flori de laur. Între motivele decorative este remarcat dragonul, simbolizând forța și energia, cu o platoșă din os, simbol al protejării celor îngropați aici. Pe coloanele- pilaștri care sprijină capacul- cupola al sarcofagului este sculptată o țesătură în formă de zale din Frunze și fructe de laur. Zalele formează o platoșă sugerând protecția iar frunzele de laur (dafin) simbolizează siguranța și pacea spirituală.

Sarcofagul este așezat pe un piedestal realziat dintr-un bloc masiv din piatră, înalt de aproape un metro, de formă paralelipipedică. Înălțarea sarcofagului pe acest piedestal, la nivelul privirii, îl pune în valoare, acesta fiind elemental cel mai important din componența monumentului.

Ansamblul monumental este împrejmuit cu un gard de înălțime mica, cu stâlpi din marmură canelați pe cele patru colțuri, simbolizând lumânări aprinse. Stâlpii la rândul lor sunt bogați ornamentați cu cununi de laur care îi înfășoară și cu  acoperăminte textile închise cu un șnur, simbolizând obiceiul creștin în care lumânările aprinse la căpătâiul catafalcului se țin într-un ștergar sau într-o batistă din material textile. De asemenea ei sunt legați cu un grilaj metalic din fier forjat, ornamentat și el cu motive florale.

În această lucrare de referință, pilaștrii de pe colțurile sarcofagului sunt decorați cu frunze de stejar, element characteristic autohton. Giulgiul dantelat cu migală ține și de arta romantic în sculptură. Elementele sunt utilziate atât la dantelărie cât și la bogatele motive vegetale, cu flori de “nu mă uita”, frunze de laur și alte motive decorative.  În iconografia creștină există și interpretarea faptului că laurul este simbolul triumfului prin moarte asupra morții.

Sarcofagul are pe cele două laturi mari efigiile în basorelief ale portretelorcelor doi soți: pentru Maria Manea Loizanu, decedată în 1894, a fost aleasă partea din față a monumentului. Pentru Christea Manea, decedat în anul următor (1895), la vârsta de 82 de ani, chipul în basorelief este fixat  pe latura din spate. Pe medalionul cu chipul lui Christea este foarte vizibilă semnătura autorului și este menționat și anul realizării sculpturii, 1897?.

Cele două efigii în medalion sunt realizate în marmură albă de sculptorul Josef Valentin Kassin. Placa pe care este așezat medalionul este  “fixată” symbolic în patru colțuri cu flori de “Nu mă uita”, ale căror simboluri nu mai trebuie explicate.

Monumentul Christea și Maria Manea Loizanu din cimitirul armean, unic în România, este un summum de realizări anterioare ale lui Eduard Hauser, adunând elementele cele mai frumoase din compozițiile precedente.

Asocierea dintre Hauser și Kassin la realizarea monumentelor este mai veche și a ținut timp de două decenii.

Un ansamblu cu o arhitectură excepțională, singular în cimitirele ortodoxe din România prin concepție, opulența construcției, decorația renascentistă și influențele orientale. Monumentul este construit pentru (una din cele mai bogate familii) cea mai bogată familie de armeni botoșăneni de Federico Fabiani din Genova, în anul 1888. (apare undeva pe monument si numele altui mester, probabil Italian, SCOLPI- Genova 1888)

Este un monument eclectic. Ansamblul are în centru un soclu masiv din marmură alba, pe care tronează bustul avocatului, sculptat în marmură de Carrara. Bustul a fost realizat după o fotografie executată la Botoșani, în atelierul Jean Bielig, în mărime natural, lucru obișnuit și în alte lucrări ale artistului. Pe soclu sunt inscripționate, în limba română și în limba armeană, numele și anii de viață a celor doi soți îngropați aici.

Bustul așezat pe soclu este adăpostit într-un portal deschis pe toate cele patru laturi, acoperit cu o cupola bogat decorate, susținută pe stâlpi sculptați în manieră neo- gotică. Factura neo- gotică a fialelor se combină fericit cu decorul floral renascentist și cu reminescența oriental a arcadelor trilobite. care amintește de locurile de baștină ale armenilor. O cruce de mica dimensiune este așezată deasupra cupolei.

Un ansamblu cu o arhitectură excepțională, singular în cimitirele ortodoxe din România prin concepție, opulența construcției, decorația renascentistă și influențele orientale. Monumentul este construit pentru (una din cele mai bogate familii) cea mai bogată familie de armeni botoșăneni de Federico Fabiani din Genova, în anul 1888. (apare undeva pe monument si numele altui mester, probabil Italian, SCOLPI- Genova 1888)

Este un monument eclectic. Ansamblul are în centru un soclu masiv din marmură alba, pe care tronează bustul avocatului, sculptat în marmură de Carrara. Bustul a fost realizat după o fotografie executată la Botoșani, în atelierul Jean Bielig, în mărime natural, lucru obișnuit și în alte lucrări ale artistului. Pe soclu sunt inscripționate, în limba română și în limba armeană, numele și anii de viață a celor doi soți îngropați aici.

Bustul așezat pe soclu este adăpostit într-un portal deschis pe toate cele patru laturi, acoperit cu o cupola bogat decorate, susținută pe stâlpi sculptați în manieră neo- gotică. Factura neo- gotică a fialelor se combină fericit cu decorul floral renascentist și cu reminescența oriental a arcadelor trilobite. care amintește de locurile de baștină ale armenilor. O cruce de mica dimensiune este așezată deasupra cupolei.