În anul 1495 binecredinciosul Voievod Sfefan cel Mare și Sfânt ctitoreşte în Dorohoi biserica cu hramul Sfântul Nicolae Domnesc, sfințită la data de 18 octombrie 1495. Această biserica reprezintă cel mai vechi monument istoric din zonă şi principalul obiectiv turistic pentru vizitatorii din ţară şi din străinătate.
Pisania slavonă din dreapta uşii de la intreare, menţionează : ,,Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram întru numele celui între sfinţi, părintele nostru, arhiereul şi făcătorul de minuni Nicolae; şi s-a săvârşit în anul 7003, luna octombrie 18, iar al domniei lui al 39-lea curgător.”
Biserica a fost restaurată de câteva ori între anii 1896-1921 şi îşi păstrează în întregime formele originale, înfăţişându-se ca un monument bogat decorat, ce încântă privirile. A fost construită în plan triconic, cu turlă pe pronaus şi acoperiş fragmentat, având supralărgit pronaosul faţă de naos. Este construită din gresie cenuşie, uşor cioplită, iar colţurile şi contraforturile din piatră de talie.
Turla se sprijină pe o bază dublă, prima este octogonală iar a doua stelată, cu opt vârfuri. Discurile sunt smălţuite şi colorate în nuanţe de galben şi verde şi sunt ornamentate cu motive fantastice din fiziolog, motive geometrice sau stema ţării.
Intrarea în biserică se face printr-un portal în formă de arc frânt cu muluri cilindrice şi uniforme ce pornesc de pe mici baze diferit ornate. Deasupra uşii se află firida destinată icoanei hramului. În vechime ușa a fost pe partea vestică, în momentul restaurării descoperindu-se acest lucru și mutată ulterior în locul unde este în prezent.
Interiorul bisericii se compune din naos, pronaos şi altar. Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete prevăzut cu o uşă îngustă de la care chenarul a dispăut. Este singura biserică dintre ctitoriile orăşeneşti la care se mai păstrează zidul dintre naos şi pronaos. Pronaosul este boltit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arcuri, două longitudinale şi două mai late, transversale. La cele două extremităţi ale absidei altarului se găsesc diaconicul şi proscomidiarul săpate în zid, ambele prevăzute cu câte o fereastră orintată spre răsărit.
Pictura mai păstrează unele fresce de o excepţională valoare artistică. A fost atribuită fie epocii lui Ştefan cel Mare fie celei lui Petre Rareş. Din pictura naosului reţine atenţia în primul rând tabloul votiv în care figurează Ştefan, Doamna Maria, Bogdan, Ştefen cel Tânăr, şi fratele său Petru. Trebuie reliefat că la Dorohoi se află singurul caz din Moldova când tabloul votiv este prelungit şi pe peretele sudic; Iisus este pictat pe acest perete şi nu pe cel vestic, ca de obicei, iar ctitorul cu familia sa se află pe peretele vestic având privirile îndreptate de la dreapta la stânga.
Frescele impresionează prin compoziţia plină de dramatism a subiectelor religioase, remarcându-se ,,ciclul patimilor”, deosebit de valoros din punct de vedere artistic : friza cu Patimile lui Iisus şi Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, Sărutul lui Iuda şi Lepădarea lui Petru de pe peretele sudic, Iisus la Ana şi Caiafa, remarcabile prin calităţile portretelor; Iuda spânzurat de un copac şi Cortegiul spre Golgota, exprimă momente pline de dramatism; Răstignirea se remarcă cel mai mult.
În pictura bisericii Sfântul Nicolae din Dorohoi unele elemente ale Renaşterii italiene se adaptează perfect programului iconografic moldovenesc şi înviorează compoziţiile prin mişcare şi dramatism prevestind unele din calităţile de bată ale picturii din epoca lui Petru Rareş.
Conform aceleiaşi viziuni estetice, pe bolta altarului este reprezentată Fecioara cu Pruncul pe tron însoţită de arhangheli, apoi în axul estic Mielul mistic, iar printre scenele centrale ale încăperii se descifrează Împărtăşania Apostolilor, Cina cea de Taină, şi Pogorârea la iad. Registrul de la bază încheie cu Rugăciunea Sfinţilor Ierarhi programul decorativ al absidei altarului.
Catapeteasma a fost refăcută în 1795, iar clopotniţa actuală, din cărămidă, a fost construită în 1871. Terenul din jurul bisericii a servit ca cimitir până în 1890. Cu prilejul aniversării a 400 de ani de la sfinţire ( 1894) şi comemorării a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare ( 1904), biserica a fost renovată total ( acoperirea cu tablă, repararea zidăriei, spălarea picturii etc.). Pentru obţinerea fondurilor necesare au intervenit V.A. Urechia, D.Sturdza, Iosif Naniescu –mitropolitul Moldovei.
În zilele de 21-22 noiembrie 1995 s-au sărbătorit 500 de ani de la existenţa acestui monument istoric. Evenimentul a fost marcat prin prezenţa episcopului Gherasim Putneanu.
Din 1999 biserica este păstorită de părintele Stelian Ciurciun care, în urma numeroaselor intervenţii, a primit avizul favorabil al Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru începerea lucrărilor de consolidare- restaurare. În noiembrie 2003 s-au început propriu-zis lucrările de restaurare, astfel: s-a consolidat turla şi partea superioară a bisericii, s-a finalizat refacerea structurii lemnoase şi învelirea cu tablă de cupru a întregii bisereici; s-au refăcut tencuielile exterioare şi s-a consolidat temelia. De asemenea, în interior biserica s-a pavat cu cărămidă de epocă, s-au făcut lucrări de amenajare pe verticală e exteriorului, s-a refăcut soclul bisericii şi canalele de ventilaţie. In prezent există aprobare pentru restaurarea picturii şi a catapetesmei din lemn, urmând a se obține fondurile necesare pentru demnararea acestor lucrări.
Sursa foto și text: https://sfnicolaed.mmb.ro/
