În anul 1850, familia căminarului Gheorghe Eminovici a cumpărat o moșie în satul Ipotești, unde va construi o casă cu toate acareturile ce pot întregi o gospodărie de oameni înstăriți. Casa avea trei camere: salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu și dormitorul mamei și surorilor poetului. În această casă a locuit familia Eminovici până în 1878.

Mama poetului, Raluca Eminovici, a cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuță de familie, care datează din anii ’60 ai veacului al XIX-lea de la un anume Murguleț. Lăcașul de cult are dimensiuni mici, dar adăpostește obiecte valoroase. În spatele bisericuței se află mormintele părinților lui Eminescu (Raluca și Gheorghe Eminovici) și a doi frați ai acestuia (Iorgu și Nicu).

După moartea căminarului Gheorghe Eminovici (1884), casa nu a mai fost locuită, ajungând să se ruineze. Într-o fotografie din 1916 se observă starea precară a casei: „stîlpii cerdacului lunecau în față” din cauza „unei lente surpări și alunecări de teren”. În anul 1924, casa unde a copilărit Mihai Eminescu și care rămăsese nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. La acea vreme și bisericuța de lemn, ca și mormintele părinților lui Eminescu, erau „complet părăsite și acoperite cu bălării…”, după cum consemna, în 1926, Revista Moldovei din Botoșani.

Deoarece casa familiei Eminovici din Ipotești era ruinată, proprietarii moșiei Ipotești au dărâmat-o până la temelie în vara anului 1924, determinând manifestații din partea studenților români și evrei din Botoșani împotriva acestei dărâmări. În urma acestor proteste, proprietara moșiei Ipotești, Maria Papadopol, a donat de bună voie locul unde s-a aflat casa familiei Eminovici din Ipotești. Ea adresa la 3 august 1924 o scrisoare către prefectul județului Botoșani, Demostene Vizanty, în care scria următoarele:

„Subsemnata Maria D. Papadopol, proprietara moșiei Ipotești, declar prin aceasta să consimt de bună voie a dona casa mea din Ipotești, sau mai bine zis locul unde s-a aflat această casă, cu condițiunea expresă de a se ridica pe acest loc o clădire identică cu materialul ce se află azi pe aceste ruine și care clădire nu va putea avea altă destinație decît a fi un muzeu național cu titlul «Mihai Eminescu donat de Maria Papadopol născută Isăcescu» care va putea avea și o sală de lectură; nici într-un caz nu va putea servi ca local de școală.” 

În anul 1934, casa a fost reconstruită pe același loc, acolo fiind inaugurat în 1940 primul muzeu memorial dedicat marelui poet. Această casă nu respecta structura originalului, astfel încât a fost demolată, fiind reconstruită o alta în anul 1979 după documente originale, pe vechea fundație a casei familiei Eminovici. În casă se află mobilier – în parte original, în parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Locația:  sat Ipotești, com. Mihai Eminescu, cod 717253 

Telefon: 0371.020.346 (secretariat),0372.005.926 (fax), 0728.129.249(muzeografi), 0743.007. 549 (cazare)

Program: Marți- Duminică, orele 09:00- 17:00

Site: http://www.eminescuipotesti.ro/

Facebook: https://www.facebook.com/Memorialul-Ipotesti-Centrul-National-de-Studii-Mihai-Eminescu-432404520184709/?ref=page_internal

E-mail: m.ipotesti@gmail.com

Tur virtual: https://real-tour-ro.captur3d.io/view/memorialul-ipotesti/tur-virtual?fbclid=IwAR0p7N6VHxzAe686wg_Aw4EuU-JyQp0AGWkGFv4ydxBpZ8EV9GFH7UG14mA

ACTIVITATE MUZEALĂ: MARŢI-DUMINICĂ 9-17, 16 mai-16 septembrie (program de vară)
MARŢI-DUMINICĂ 8-16, 17 septembrie-15 mai (program de iarnă)
 
TAXĂ DE VIZITARE (conform HCJ Botoşani, nr. 70/27.05.2020):
Pentru copii, grup de copii, elevi, studenţi, pensionari, persoane cu dizabilităţi: 4,35 lei/persoană
Pentru adulţi, grup de adulţi: 8,80 lei/persoană
Tarif fotografiere: 5 lei • Tarif filmare: 9 lei
Tarif fotografiere profesionişti: 25 lei  
Ultimul ghidaj se face cu 30 de minute înainte de închiderea programului

Text: Wikipedia, poza Tudor Huțu

Prima pinacotecă  a Botoşanilor a fost deschisă în 1960 într-o clădire situată în Calea Naţională nr. 162 prin strădania Ilenei Turuşancu – profesor de limba şi literatura română la Liceul „Mihai Eminescu” şi a pictorului Eugen Ispir.

Acesta din urmă, contactat de profesoara Turuşancu în vederea apariţiei unei monografii„uimit de numărul mare de artişti plastici proveniţi din zona Botoşani susţine ideea înfiinţării unei pinacoteci în oraşul nostru – lucru ce se realizează în 1960 (50, 55 picturi şi vreo 8 sculpturi)”.

Cel mai însemnat fond îl reprezintă lucrările din donaţia muzicianului Vasile Filip – realizată în 1977 – un număr de 45 lucrări semnate: Eustaţiu Stoenescu, Rudolf Schweitzer – Cumpănă, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Jean Al. Steriadi şi alţii.

Marii creatori originari din aceste locuri  dar şi mulţi alţi artişti plastici de primă mărime ai ţării sunt prezenţi prin lucrările lor în Secţia de Artă a Muzeului Judeţean Botoşani. Reţin atenţia dintre cele peste 2300 de opere de artă care constituie patrimoniul secţiei – cele semnate Ştefan Luchian, R. Schweitzer – Cumpănă, Theodor Pallady, Ion Andreescu, Nicolae Grigorescu, H. Catargi, Dumitru Gheaţă, Nicolae Tonitza dar şi de valoroşi artişti plastici contemporani – Contantin Piliuţă, Ion Sălişteanu, Florin Niculiu, Traian Brădean, etc.  şi nu în ultimul rând artişti plastici botoşăneni – Constantin Doroftei, Gheorghe Stanciu, Theodor Valenciuc sau A.M. Agripa.

Între operele de valoare din patrimoniul Secţiei de Artă se află şi un important număr de sculpturi semnate de Iulia Oniţă, Ovidiu Maitec şi Dan Covataru, precum şi numeroase tapiserii aparţinând unor artişti plastici de valoare precum Cella Neamţu, Aspazia Burduja şi Ileana Balotă.
În prezent aproximativ 130 sunt reunite în expoziţia permanentă realizată pe criteriul donaţiilor şi care a fost redeschisa în acest an într-un spaţiu închiriat în Calea Naţională.
Vizitatorii pot admira lucrări semnate de botoşănenii: Ştefan Luchian, Octav Băncilă, Constantin Piliuţă, Petre Achiţenie, A. M. Agripa, Ion Murariu, Constantin Radinschi dar şi Nicolae Dărăscu, Alexandru Ciucurencu, Dumitru Gheaţă, Ştefan Constantinescu, Max Arnald Wexler.

Locația: Str. Piaţa Revoluţiei, nr. 12, Botoşani

Telefon: 0231.514.197

Program: Marți- Duminică, orele 09:00- 17:00

Site: https://muzeu.btlife.ro/sectii/galeriile-de-arta-stefan-luchian

Facebook: https://www.facebook.com/Galeriile-de-Art%C4%83-%C8%98tefan-Luchian-Boto%C8%99ani-275280216698568

E-mail: arta@muzeubt.ro

Text: site Muzeul Județean, foto Galeriile de Artă

Cele mai vechi urme ale civilizaţiei omeneşti din această parte de ţară, se păstrează la Muzeul Judeţean de Istorie şi la Muzeul de Arheologie Săveni, ele constând în unelte şi arme din piatră cioplită şi os, resturi fosile ale unor animale preistorice, cărora li se adaugă un exponat unic în Europa de S-E – un adăpost omenesc din paleolitic, parţial reconstituit. Descoperite la Ripiceni – Izvor, Mitoc şi Crasnaleuca, aceste vestigii reţin, deopotrivă, atenţia specialiştilor şi a vizitatorilor, constituindu-se unele dintre punctele de mare atracţie ale celor două muzee.

Muzeele din Botoşani şi Săveni deţin un extrem de bogat patrimoniu de piese neolitice, ilustrative pentru cultura Cucuteni, în al cărei areal a fost cuprins, pe deplin şi teritoriul de astăzi al judeţului.

Ceramica lucrată manual, decorată cu motive geometrice, pictată în două sau trei culori (alb, roşu, negru) incizate sau excizate, extrem de variată în privinţa formelor (străchini, castroane, căuşe, vase de provizii, vase tip binoclu etc.) şi dimensiunilor, figurinele antropomorfe şi zoomorfe legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii, vetrele şi altarele, uneltele din piatră şlefuită şi os, descoperite la Drăguşeni, Ştefăneşti, Truşeşti sau Cucorăni, fac dovada unei civilizaţii avansate, comparabile cu cele mai cunoscute civilizaţii ale timpului.

Epoca metalelor, în care geto-dacii se individualizează din masa tracilor şi îşi construiesc prima organizaţie statală, ub regele Burebista (sec. I a. Chr.) este ilustrată în expoziţia de bază a Muzeului Judeţean de Istorie prin intermediul unui important număr de obiecte din rândul cărora se detaşează cele descoperite în cetatea de la Stânceşti (sec. VI – V a. Chr.) – unelte, arme, podoabe, obiecte casnice şi vase ceramice, unele de factură greacă, pe cele descoperite la Lozna, com. Dersca – unelte din fier, datând din ultimul secol al mileniului I a. Chr. Etc.
Perioada corespunzătoare existenţei provinciei romane Dacia şi cea a desăvârşirii procesului de formare a poporului român este ilustrată, în Muzeul Judeţean de Istorie, prin numeroase obiecte de factură carpică, dar şi de obiecte de factură romană, pătrunse în spaţiul dacilor liberi pe calea schimbului (vase de provizii, amfore, cupe, opaiţe etc), vase pentru ofrande şi obiecte de podoabă descoperite în morminte de înhumaţie din secolele III-IV, monede şi unelte agricole.

Epocii prefeudale şi celei feudale îi aparţin uneltele, vasele ceramice, armele şi tezaurele cu obiecte şi monede de argint descoperite la Hudum, Stăuceni sau Lunca (sec. XIV – XV), cahlele şi butonii din ceramică smălţuită de la ctitoriile lui Ştefan cel Mare, bisericile „Sf. Nicolae” din Dorohoi (1495) şi „Sf. Nicolae Popăuţi” – Botoşani (1496), inelele cu sigiliu şi paftalele din secolele XVI- XVII şi un important număr de documente – cărţi bisericeşti, hrisoave domneşti etc.
Epoca modernă – marcată de revoluţiile de la 1821 şi 1848, de realizarea statului naţional în anul 1859 şi proclamarea independenţei de stat a României în anul 1877 şi în anul 1918 de făurirea statului naţional unitar, este ilustrată, de asemenea, în muzeu, printr-o varietate de obiecte şi documente, care probează participarea botoşănenilor la evenimentele amintite şi punctează aspecte ale evoluţiei Botoşanilor în această perioadă pe plan economic, politic, social şi cultural. Arme, brevete, medalii şi decoraţii, uniforme militare, ustensile tehnice din manufacturile botoşănene din secolul al XIX-lea, unităţi de măsură din timpul domniei lui Al. Ioan Cuza, obiecte personale care au aparţinut unor participanţi la evenimentele perioadei, fotografii şi documente originale, completează imaginea unei epoci de profunde transformări în viaţa ţării şi a ţinutului Botoşanilor, deopotrivă.
Un loc important în muzeu este dedicat contribuţiei pe care ţinutul Botoşanilor a adus-o la dezvoltarea culturii româneşti. Reţin atenţia fotografiile înfăţişând personalităţi celebre născute în judeţul Botoşani – Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian, Grigore Antipa, Dimitrie Brândză, Octav Băncilă etc. şi câteva obiecte aparţinând unora dintre aceştia, piese de mobilier din ultima locuinţă din Bucureşti a pictorului Ştefan Luchian şi o vioară care a aparţinut lui George Enescu.

Perioada dintre cele două războaie mondiale, ultima prezentată în muzeu este ilustrată printre altele, de documente originale privind dezvoltarea urbanistică, viaţa economică, politică şi socială a judeţului Botoşani – cărţi poştale ilustrate, ziare, acte de proprietate – obiecte provenind de la cele câteva unităţi industriale din judeţ – maşină de cusut de la Fabrica de lenjerie „Hercules” din Botoşani, matriţă de la Fabrica de zahăr Ripiceni – obiecte de inventar agricol – măsură pentru cereale sau aparate tehnice (telefoane Bell, aparat de fotografiat Kodak alături de un exponat deosebit – urna de vot a Consiliului Judeţean din perioada amintită, cu însemnul judeţului (coasa) marcat de acesta.
Multe alte documente ilustrează cultura şi învăţământul, dintre acestea remarcându-se cele care fac trimitere la cele mai importante unităţi şcolare (Liceul Laurian, Şcolile normale de Băieţi „Mihai Eminescu” şi Al. Vlahuţă din Şendriceni la Societăţile culturale „Liga Culturală”, „Armonia” la personalităţile epocii, originare din judeţul Botoşani, scriitori, poeţi, oameni de ştiinţă etc. Un spaţiu important în acest sector a fost acordat matematicianului de renume european – Octav Onicescu şi medicului chirurg Iacob Iacobovici. Obiectele personale care au aparţinut acestora, expuse în muzeu – piese de mobilier, lucrări ştiinţifice, brevete şi decoraţii româneşti şi străine – fac dovada marelui prestigiu de care s-a bucurat şi reconfirmă faptul că Botoşanii au fost o veritabilă citadelă a culturii româneşti.

Locația: Str. Unirii, nr. 15, Botoșani

Telefon: 0231.513.446

Program: Marți- Duminică, orele 09:00- 17:00

Site: https://muzeu.btlife.ro/sectii/muzeul-de-istorie-botosani

Facebook: https://www.facebook.com/muzeul.judetean.1

E-mail: istorie@muzeubt.ro

Text: site Muzeul Județean

       În cadrul patrimoniului muzeal botoşănean, colecţia   etnografică ocupă un loc de suflet, sufletul civilizaţiei săteşti. Primele achiziţii pentru un viitor muzeu etnografic au început din anii 1957-1958. Mai târziu, în anul 1967, inventarul s-a îmbogăţit cu donaţia făcută de preotul Dumitru Grigoraş de la Oraşeni-Deal,  cuprinzând 70 de piese. Până în anul 1983 numărul de piese a ajuns la 773. Între anii 1989-2007 piesele etnografice reprezentând arhitectura populară, ocupaţiile zonei, meşteşugurile, ceramica, piesele de mobilier, ţesăturile, portul popular, accesoriile pentru obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou, ouăle decorate, au fost integrate în expoziţia permanentă, adăpostită într-o clădire de sec. XVIII ” CASA MANOLACHE IORGA” (străbunicul istoricului Nicolae Iorga) şi între anii 1902-1947 locuinţa SAINT-GEORGES (arhitectul şef al oraşului Botoşani).

Pe lângă piesele reprezentând cultura populară a zonei Botoşani, inventarul cuprinde şi un număr de 1146 de piese (ceramică, port popular, ştergare, desagi şi traiste din alte zone etnografice ale României) – colecția Maria și Nicolae Zahacinschi.

În anul 2008 inventarul numără în total 3428  piese. Valoarea pieselor este dată de vechimea lor (unele din ele fiind şi datate cu anii 1819, 1826, 1853, 1878, 1903, 1904 – obiecte de cult, piese de mobilier, ţesături, ceramică), de motivele decorative cu simboluri specifice zonei şi de cromatică.

Patrimoniul etnografic a fost continuu valorificat nu numai prin expoziţia permanentă (până la retrocedarea clădirii),dar şi prin multe expoziţii temporare de succes care sunt şi în continuare deschise în diferite locaţii potrivite pentru un patrimoniu muzeal şi chiar cu o expoziţie la Cernăuţi (Ucraina).

Locație: Str. B-dul. Mihai Eminescu, nr. 50, Botosani

Telefon: 0231.515.506

Program: Marți- Duminică, orele 09:00- 17:00

Site: https://muzeu.btlife.ro/sectii/muzeul-de-etnografie

Facebook: https://www.facebook.com/Muzeul-de-Etnografie-Botosani-107231197599593

E-mail: etnografie_botosani@yahoo.com

Pe strada Nicolae Iorga, la nr. 14, la circa 100 m de B-dul Mihai Eminescu şi 1 km de la intrarea în municipiul Botoşani, venind dinspre Iaşi, se află casa în care a locuit familia Iorga între anii 1876 – 1880. Dintre cele 10 locuinţe schimbate de familia istoricului în perioada copilăriei şi adolescenţei sale, este singura clădire ce s-a păstrat din secolul al XIX-lea, fiind atribuită de botoşăneni lui Nicolae Iorga, încă din perioada interbelică, deşi familia Iorga a locuit aici în calitate de chiriaşi.

Casa memorială „Nicolae Iorga” este locul în care se păstrează un important număr de piese cu valoare patrimonială, legate de personalitatea ilustrului istoric Nicolae Iorga. Fotografii originale ale familiei acestuia, ale lui Nicolae Iorga în diferite momente ale vieţii sale, diplome de Dr. Honoris Causa primite din partea unor celebre instituţii de învăţământ din Europa  (Sorbona, Cambridge, Roma)  şi un mare număr de cărţi scrise de Nicolae Iorga, multe în ediţii princeps, precum şi ziare şi reviste pe care le-a editat şi îndrumat conturează dimensiunea extraordinară a uneia dintre cele mai mari personalităţi  ale culturii româneşti şi universale. În cele două încăperi ocupate de Zulnia Iorga şi de cei doi copii ai săi, Nicolae şi George, este prezentată o reconstituire de epocă. Celelalte două încăperi sunt afectate unei expoziţii foto – documentare şi unei săli multifuncţionale unde sunt expuse primele ediţii ale operei lui Nicolae Iorga. În prima dintre acestea este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziţionată în ultimii ani.

Salonul familiei redă un interior, datând din ultimele decenii ale secolului trecut, aparţinând unei familii cu un venit modest, dar cu un trecut prosper, timp în care s-au acumulat o serie de bunuri, provenind din agoniseală proprie sau moştenite de la familiile avute din care proveneau părinţii istoricului.
În camera copiilor, pasiunea cititului de care era stăpânit fiul cel mare – Nicolae – este sugerată de o etajeră cu cărţi, o masă de scris, un sfeşnic cu lumânare. Martoră a primei lecturi, această încăpere beneficiază şi ea de o descriere amănunţită în cartea autobiografică a marelui istoric intitulată „O viaţă de om aşa cum a fost”.
Expoziţia foto – documentară din hol cuprinde colecţia de manuscrise, prezentate cronologic, începând cu primele documente şcolare, continuând cu perioada studiilor liceale, universitare, din ţară şi in străinătate şi încheindu-se cu anii deplinei maturităţi a savantului.

Locația: Str. Nicolae Iorga, nr. 14, Botoşani

Telefon: 0231.586.400

Program: Marți- Duminică, orele 09:00- 17:00

Site: https://muzeu.btlife.ro/sectii/casa-memoriala-nicolae-iorga

Facebook: https://www.facebook.com/NicolaeIorgaBotosani

E-mail: arhip_george@yahoo.com

Text: site Muzeul Județean

        „Muzeul Țăranului din Flămânzi” readuce în atenția publicului date despre importanța Răscoalei de la 1907, dar în același timp încearcă să reconstituie universul țăranului flămânzean, cu tot ceea ce înseamnă acesta: tradiții, port popular, ocupații, ritualuri ale vieții. În același timp, muzeul are ca scop promovarea orașului Flămânzi pe harta turistică. Flămânzi-ul reprezintă un nume cu rezonanță istorică, fiind cunoscut mai ales ca locul de unde a pornit Răscoala de la 1907, eveniment în cinstea căruia a existat un muzeu în localitate („Muzeul Răscoalei 1907”). Așadar, Flămânzi-ul merită să fie promovat, deoarece are un trecut istoric cu care se poate mândri, are din nou un muzeu, are și alte obiective de vizitat cum ar fi Biserica de lemn de la Prisacani construită în anul 1656, Monumentul dedicat Răscoalei din 1907, Monumentul Eroilor din Războiul de Independență, Masa Tâlharului, Biserica boierească, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, construită de Teodor Balș între 1807-1813.