La maison Garabet Ciomac a été construite en 1892 et est l'un des
bâtiments les plus représentatifs de Botoşani.
L'architecture est une tradition classique et éclectique.
Garabet Ciomac était l'un des plus importants marchands arméniens
du XIXe siècle, Botosani, un grand propriétaire terrien et éleveur.
Les initiales du propriétaire, G. K. C. - Garabet Kricor Ciomac et
l'année de construction figurent sur le frontispice de l'immeuble.
Author: admin
Garabet Ciomac House
The Garabet Ciomac House was built in 1892 and is one of Botoşani's
representative buildings. Architecture is an eclectic, classicist
tradition. Garabet Ciomac was one of the most important Armenian
merchants in the 19th century Botosani, a great landowner and cattleman.
On the frontispiece of the building are the initials of the owner
G. K. C. - Garabet Kricor Ciomac and the building year.
Ferhat Haus
Ferhat Haus, der heutige Sitz der Handelsbeschränkung in Botoşani,
ist ein Monument der städtischen Kulturerbestruktur. Anton Ferhat,
der letzte Besitzer dieser Liegenschaft, war einer der reichsten
Armenier in Botosani, Direktor der rumänischen Bank von Botosani
und ein Grundbesitzer von 300 Hektar Land. Sein Reichtum wurde von
Kommunisten konfisziert und er starb in kommunistischen Gefängnissen.
Das Gebäude wurde dann zum Hauptsitz der Bezirksforstverwaltung und
heute ist es der Hauptsitz des Handelsregisters von Botosani.
Maison Ferhat
Maison Ferhat, le siège actuel du Trade Restriction à Botoşani, est un
monument à l'architecture patrimoniale urbaine. Anton Ferhat, le
dernier propriétaire de cette propriété, était l'un des plus riches
Arméniens de Botosani, directeur de la Banque roumaine de Botosani et
propriétaire de 300 hectares de terres. Ses richesses ont été
confisquées par les communistes et il est mort dans des prisons
communistes. Le bâtiment devint alors le siège de la direction des
forêts
du comté et, aujourd'hui, le siège du registre du commerce de
Botosani.
Ferhat House
Casa Ferhat, the current headquarters of the Trade Restriction in Botoşani,
is a monument of urban patrimony architecture.
Anton Ferhat, the last owner of this property, was one of the richest
Armenians in Botosani, director of the Romanian Bank of
Botosani and a landlord of 300 hectares of land. His wealth was confiscated
by communists and he died in communist prisons.
The building then became the headquarters of the County Forestry Directorate,
and today it is the headquarters of the
Botosani Commerce Registry.
Casa Buicliu
Casa Buicliu a fost construită la începultul secolului XIX (1810) de către negustorul armean Garabet Buicliu. Familia Buicliu a fost una emblematică pentru armenii din Botoșani, fiind una dintre cele mai vachi familii de aici. În timpul perioadei comuniste aici a fost sediu de autogară și reședința transportului public județean.
Casa Severin (Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache”)
Casa Severin construita la mijlocul sec. XIX, este casa in care s-a nascut si a copilarit savantul chimist Emil Sevein. Astazi aici functioneaza Teatrul de Papusi „Vasilache”.
Casa Ferhat (Registrul comerțului)
Casa Ferhat, actualul sediu al Restrului Comerțului din Botoșani, este un monument de arhitectură urbană de patrimoniu național. Anton Ferhat, ultimul proprietar al acestui imobil a fost unul dintre cei mai bogați armeni din Botoșani, director al Băncii românești din Botoșani și propritar a 300 de ha de pământ. Averea lui a fost confiscată de comuniști iar acesta a murit în închisorile comuniste. Clădirea a devenit apoi sediul Direcției Silvice Județene, iar astăzi este sediul Registrului Comerțului din Botoșani.
Casa Garabet- Ciomac
Casa Garabet Ciomac a fost ridicată în anul 1892 și este una dintre clădirile reprezentative ale Botoșanilor. Arhitectura este una eclectică, de tradiție clasicistă.
Garabet Ciomac a fost unul dintre cei mai importanți negustori armeni din Botoșanii secolului XIX, mare moșier și negustor de vite.
Pe frontispiciul clădirii sunt trecute inițialele proprietarului G. K. C. – Garabet Kricor Ciomac și anul construirii clădirii.
Casa Missir
Casa Missir a fost construită în anul 1890 într-un eclectism clasicizant și păstează multe elemente arhitectonice originale, inclusiv gardul din fier forjat bogat ornamentat.
Familia Missir a avut de-a lungul vremii oameni politici în administrația locală a Botoșanilor, avocați și proprietari de pământuri în zona Hangu.
